Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1941/2024 AI generated

Employment jurisdiction over prosecutor's leave dispute assigned to Iași Tribunal as domicile court; supplementary-leave claim proceeds.

Case Number Decizia nr. 1941/2024
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Iași Tribunal, Civil Section I, which therefore prevails. The underlying dispute is an employment conflict in which a prosecutor assigned to the Iași Territorial Service of the Directorate for Investigating Organized Crime and Terrorism (DIICOT) seeks supplementary annual leave days (55) for 2017–2022, leave indemnity, indexation, and default interest against judicial bodies. The Iași Tribunal had declined jurisdiction in favor of Prahova or Bacău Tribunals, and the Bacău Tribunal had declined it back to Iași. The decisive legal basis is that Article 127(1)–(3) of the Civil Procedure Code (which shifts jurisdiction to a neighboring court when a judge, prosecutor, assistant magistrate, or clerk is a party at their own court) does not apply because DIICOT territorial structures do not function alongside local courts but operate under the Prosecutor's Office attached to the High Court of Cassation and Justice, with headquarters in Bucharest; therefore, the general labor jurisdiction rule in Article 269(2) of the Labour Code (as applicable at filing) applies, making the tribunal of the claimant's domicile—Iași—competent. The decision is final.

Legislator headnote

AI generated

art. 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 59 C. proc. civ, articolul 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 127 alin. (2) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Employment jurisdiction over prosecutor's leave dispute assigned to Iași Tribunal as domicile court; supplementary-leave claim proceeds: The underlying dispute is an employment conflict in which a prosecutor assigned to the Iași Territorial Service of the Directorate for Investigating Organized Crime and Terrorism (DIICOT) seeks supplementary annual leave days (55) for 2017–2022, leave indemnity, indexation, and default interest against judicial bodies. The Iași Tribunal had declined jurisdiction in favor of Prahova or Bacău Tribunals, and the Bacău Tribunal had declined it back to Iași. The decisive legal basis is that Article 127(1)–(3) of the Civil Procedure Code (which shifts jurisdiction to a neighboring court when a judge, prosecutor, assistant magistrate, or clerk is a party at their own court) does not apply because DIICOT territorial structures do not function alongside local courts but operate under the Prosecutor's Office attached to the High Court of Cassation and Justice, with headquarters in Bucharest; therefore, the general labor jurisdiction rule in Article 269(2) of the Labour Code (as applicable at filing) applies, making the tribunal of the claimant's domicile—Iași—competent. The decision is final.

Keywords

AI generated
labor jurisdictional conflict negative conflict of jurisdiction territorial jurisdiction Civil Procedure Code domicile magistrate

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Used in the dispositive to settle the negative conflict of jurisdiction by establishing the competent court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă sub nr. x/2023 la data de 4 ianuarie 2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, au solicitat obligarea pârâţilor la acordarea către reclamant a unui număr de 55 zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei ianuarie 2017- decembrie 2022, obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei de concediu aferente acestor zile, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatorii începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

Prin sentinţa civilă nr. 1695/2023 pronunţată la 2 octombrie 2023 de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în favoarea Tribunalului Prahova.

Au fost disjunse cererile formulate de reclamanţii H. şi G., dispunându-se formarea a două dosare distincte, în raport cu fiecare reclamant, cu acelaşi obiect.

Cererea reclamantului H. a fost înregistrată sub nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 2160/2023 din 13 noiembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut, în esenţă, că reclamantul are calitatea de procuror în cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Iaşi, fiind incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) - (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii aparţinând uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Prin urmare, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 22.01.2024 sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 612/2024 din 18 septembrie 2024 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte.

Pentru a decide astfel s-a arătat, în esenţă, că Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism reprezintă o structură de sine-stătătoare, subunităţile acesteia nefiind arondate instanţelor, astfel că ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu se aplică în cauzele în care calitatea de părţi o deţin procurorii sau personalul auxiliar aparţinând acestei instituţii.

Prin urmare, s-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revenind Tribunalului Iaşi.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 11.10.2024 sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Prin cererea iniţială înregistrată la 4 ianuarie 2023 sub nr. x/2023, din care s-a disjuns cauza privind reclamantul H., ce a generat prezentul conflict de competenţă, reclamanţii, în calitate de procurori, în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi Serviciul Teritorial Iaşi, acţionând în coparticipare procesuală activă, conform dispoziţiilor art. 59 C. proc. civ., au învestit Tribunalul Iaşi cu un conflict de muncă.

Conform art. 269 alin. (2) Codul muncii, forma aplicabilă la data sesizării instanţei, "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.", competenţa teritorială a instanţei de dreptul muncii fiind de ordine publică.

Se reţine că, din 25.05.2023, O.U.G. nr. 42/2023 a modificat şi completat Legea nr. 367/2022 privind dialogul social şi Codul muncii, în sensul că cererile referitoare la cauzele având ca obiect conflictele de muncă - individuale şi colective - se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Normele tranzitorii ale acestui act normativ, cuprinse la art. III alin. (2) prevăd expres că dispoziţiile referitoare la competenţă se aplică şi proceselor înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă

În egală măsură, se constată că articolul 127 alin. (1) C. proc. civ., evocat de instanţele aflate în conflict, prevede că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Este adevărat că, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, însă sintagma "se aplică în mod corespunzător" vizează desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este o structură specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, care îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României, funcţionând în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi având sediul în municipiul Bucureşti.

Prin urmare, organizarea D.I.I.C.O.T. în structură centrală şi structuri teritoriale nu îngăduie concluzia că cele din urmă ar funcţiona pe lângă alte instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză, reclamantul fiind procuror în cadrul unei structuri teritoriale, respectiv Serviciul Teritorial Iaşi.

De asemenea, Tribunalul Iaşi nu figurează în cauză în calitate de pârât, pentru a fi atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (21) prin raportare la art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.

În concluzie, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în vigoare la data sesizării. Or, având în vedere că reclamantul domiciliază în municipiul Iaşi, jud. Iaşi, rezultă că instanţa învestită prin cererea introductivă este competentă să soluţioneze cauza.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.