Labor salary claims: Iași Tribunal retained jurisdiction over judges' joint claims despite disjoinder.

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 13 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă sub nr. x/2022, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării obligarea acestora la plata diferenţei dintre sumele achitate cu titlu indemnizaţii de încadrare prin valorificarea unui coeficient de multiplicare de K19 şi suma care ar fi trebuit achitată, prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare raportat la un coeficient de multiplicare de Kl 9 fără a se ţine cont de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, pe ultimii 3 ani, calculaţi de la data depunerii cererii; actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflaţie; aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată, asupra diferenţelor de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei şi până la plata efectivă a sumelor cuvenite; obligarea pârâţilor ca şi pe viitor să achite indemnizaţia de încadrare prin valorificarea unui coeficient de multiplicare de K19, fără să se ţină cont de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, precum şi obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti solicitate.

Prin sentinţa civilă nr. 2104/2023 din 2 noiembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, secţia competentă pentru soluţionarea litigiilor de muncă, în ceea ce priveşte cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu toţi pârâţii.

A fost disjunsă cererea formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu toţi pârâţii, dispunându-se formarea unui dosar separat, pe rolul aceluiaşi complet.

Totodată, a fost disjunsă cererea formulată de reclamantul C. în contradictoriu cu toţi pârâţii, dispunându-se formarea unui dosar separat, pe rolul aceluiaşi complet, cu termen la data de 13.12.2023, în vederea discutării excepţiei necompetenţei teritoriale a instanţei.

Prin sentinţa civilă nr. 36/2024 din 12 ianuarie 2024 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi, ridicată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia competentă pentru soluţionarea litigiilor de muncă.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în primul rând, în ceea ce priveşte momentul invocării excepţiei, că aceasta a fost ridicată din oficiu anterior primului termen la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe şi au putut pune concluzii - 18.10.2023, de vreme ce la primul termen de judecată, din 26.04.2023, cauza a fost amânată pentru introducerea în cauză a pârâtei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procedura nefiind legal îndeplinită cu toate părţile.

De asemenea, s-a constatat că, în raport cu art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi domiciliul reclamantului, instanţa competentă din punct de vedere teritorial este Tribunalul Gorj.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 27.02.2024 sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 1940/2024 din 12 septembrie 2024 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă exceptia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecarea cauzei, dispunându-se înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în esenţă, că verificarea competenţei teritoriale de către instanţa sesizată s-a efectuat după primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ.

Prin urmare, nefiind invocată excepţia necompetenţei în termenul prescris de lege, s-a apreciat că Tribunalul Iaşi şi-a consolidat competenţa în mod definitiv.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 07.10.2024 sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit între cele două instanţe, Înalta Curte constată că în prezenta cauză Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a fost învestit în cadrul dosarului iniţial nr. x/2022 cu soluţionarea unui litigiu de muncă, având ca obiect pretenţii care vizează drepturi salariale, cererea de chemare în judecată fiind formulată de reclamanţii A., B. şi C., având funcţia de judecători.

Acţiunea formulată în comun prin care reclamanţii, în calitate de judecători, pretind angajatorului acordarea unor drepturi salariale, se întemeiază pe aceeaşi cauză juridică, raporturile juridice deduse judecăţii fiind similare, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă.

În cauză, se constată că, la termenul din 2 noiembrie 2023, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., prin raportare la domiciliul acesteia, în favoarea Tribunalului Satu Mare şi disjungerea cererilor formulate de ceilalţi doi reclamanţi, sens în care au fost constituite noi dosare, în dosarul nr. x/2023 reclamant fiind C..

În dosarul nou constituit, la termenul din data de 12 ianuarie 2024, raportat la domiciliul reclamantului, aflat în judeţul Gorj, Tribunalul Iaşi, secţia Civilă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, declinând competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Gorj.

Înalta Curte formulează observaţia că măsura disjungerii, ca măsură de administrare judiciară, pentru a se justifica ulterior măsura declinării competenţei de soluţionare a raporturilor juridice individuale, nu poate avea drept consecinţă pierderea competenţei instanţei iniţial învestite, cu ignorarea coparticipării procesuale.

Prin urmare, astfel conturat raportul juridic litigios, Înalta Curte reţine că Tribunalul Iaşi, secţia Civilă a fost în mod corect şi legal sesizat de reclamanţi în conformitate cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., în cauză, luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale neputând să atragă pierderea competenţei instanţei iniţial învestite, cu atât mai mult cu cât nu s-a constatat lipsa coparticipării procesuale.

Faţă de considerentele anterior expuse, în conformitate dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.