Negative conflict of jurisdiction in individual labor dispute regarding salary recalculation: inapplicability of special prosecutor competence under Art. 127 CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by designating the Suceava Tribunal, Civil Section I, as the competent court to hear the case, a decision that definitively ended the reciprocal declination of competence between the Suceava and Iaşi Tribinals. The dispute concerned a civil employment claim filed by two prosecutors of the local prosecution office against the Public Ministry and relevant prosecutor's offices, seeking the recalculation of their statutory salary allowances based on specific legislative provisions and the payment of resulting differences with interest. The ICCJ determined that the special territorial jurisdiction rules for judges and prosecutors under Article 127 of the Code of Civil Procedure did not apply because the claimants held the status of prosecutors at a local prosecution office attached to a court of first instance, rather than a court of appeal or superior court, and no court body was named as a party. Consequently, the court applied the general rule for individual labor conflicts under Article 210 of Law No. 62/2011, which vests competence in the tribunal where the employee has their domicile or place of work, thereby confirming the Suceava Tribunal's jurisdiction as the claimants resided and worked in that territory.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 alin. (21) C. proc. civ, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 135 C. proc. civ, art. 208 din Legea nr. 62/2011, art. 127 C. proc. civ, art. 127 alin. (1) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction in individual labor dispute regarding salary recalculation: inapplicability of special prosecutor competence under Art. 127 CPC: The dispute concerned a civil employment claim filed by two prosecutors of the local prosecution office against the Public Ministry and relevant prosecutor's offices, seeking the recalculation of their statutory salary allowances based on specific legislative provisions and the payment of resulting differences with interest. The ICCJ determined that the special territorial jurisdiction rules for judges and prosecutors under Article 127 of the Code of Civil Procedure did not apply because the claimants held the status of prosecutors at a local prosecution office attached to a court of first instance, rather than a court of appeal or superior court, and no court body was named as a party. Consequently, the court applied the general rule for individual labor conflicts under Article 210 of Law No. 62/2011, which vests competence in the tribunal where the employee has their domicile or place of work, thereby confirming the Suceava Tribunal's jurisdiction as the claimants resided and worked in that territory.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative decision to establish the competence of the Suceava Tribunal and resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă la data de 1 noiembrie 2022 sub nr. x/2022, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, participant fiind Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării au solicitat recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data angajării, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006), precum şi repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu data angajării şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 261/2023 din 28 februarie 2023 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că reclamantele deţin calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, precum şi că cererea a fost formulată în contradictoriu şi cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, astfel că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (21) C. proc. civ.
Prin urmare, s-a apreciat că se impune declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Iaşi, având în vedere că această instanţă se află în circumscripţia Curţii de Apel Iaşi, instanţă învecinată cu Curţii de Apel Suceava.
2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la 28.03.2023 sub nr. x/2023.
Prin sentinţa civilă nr. 1174/2024 din 13 iunie 2024 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că reclamanţii au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, astfel că nu poate fi reţinută incidenţa art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., întrucât acesţia nu funcţionează la unitatea de parchet de pe lângă instanţa competentă şi nici la unitatea de parchet de pe lângă instanţa superioară celei competente să soluţioneze cauza.
Prin urmare, s-a apreciat că, în cauză, competenţa teritorială este reglementată de dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii, art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, fiind competentă instanţa de la domiciliul sau locul de muncă al reclamanţilor, norma fiind de ordine publică.
3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 23.09.2024 sub acelaşi număr de dosar.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:
În cauză, Tribunalul Suceava, secţia I civilă şi Tribunalul Iaşi, secţia I civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii ce are ca obiect cererea reclamantelor, având calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, privind recunoaşterea unor drepturi salariale.
Pentru soluţionarea acestor litigii, dispoziţiile procesuale se regăsesc în dispoziţiile speciale ale art. 266-275 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, formele aplicabile la data cererii de chemare în judecată (1 noiembrie 2022).
În conformitate cu art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal".
Disputa instanţelor intrate în conflict poartă asupra incidenţei art. 127 C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."
În cauză, reclamanţii având calitatea de procurori în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
De asemenea, nu este aplicabil nici art. 127 alin. (21) C. proc. civ., care prevede că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, întrucât printre pârâţi nu figurează nicio instanţă de judecată, toate dispoziţiile enumerate anterior fiind de strictă interpretare.
Nefiind incidente dispoziţiile antereferite, instanţa competentă teritorial se determină în temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cu care "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."
Reclamantele domiciliază pe raza judeţului Suceava şi deţin calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, instanţa competentă din punct de vedere teritorial fiind instanţa sesizată prin cererea introductivă.
Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.