Judicial officer's claim for equal pay discrimination: exclusivity of the plaintiff's forum choice under Article 127 of the Civil Procedure Code in conflicts of jurisdiction

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 2 mai 2023 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă sub nr. x/2023 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Dâmboviţa, Curtea de Apel Ploieşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor materiale pentru prejudiciul creat prin discriminare faţă de alţi judecători, ca urmare a încălcării dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, garantat de art. 2 lit. i) din O.G. nr. 137/2000 pentru prevenirea şi sancţionarea tuturor faptelor de discriminare, republicată.

Despăgubirile materiale solicitate constau în: diferenţa, începând cu 12.11.2009, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, şi până la încetarea stării de discriminare, dintre venitul la care reclamantul era îndreptăţit prin luarea în considerare în cadrul indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente coeficienţilor de multiplicare stabiliţi la pct. 6-13 lit. A) din Anexa O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., potrivit art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat la funcţia efectiv deţinută şi venitul efectiv încasat; actualizarea cu indicele de inflaţie a prejudiciului; dobânda legală penalizatoare aferentă acestei diferenţe pecuniare descrise la lit. a), calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii de plată până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 379 din 6 martie 2024 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, Completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arges.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) şi art. 275 din Codul muncii, precum şi ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea calităţii reclamantului de judecător la Judecătoria Răcari, care, la data sesizării instanţei, era detaşat/delegat la Tribunalul Giurgiu, apreciindu-se că, în cauză, competenţa teritorială este exclusivă.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 26.03.2024 sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 2693/2024 din 10 septembrie 2024 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, Completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale.

De asemenea, constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamantul deţine funcţia de judecător în cadrul Judecătoriei Răcari iar cauza nu este de competenţa acestei instanţe sau a uneia inferioare.

S-a mai arătat şi faptul că, în raport cu calitatea de pârât a Tribunalului Dâmboviţa, ar fi atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (21) C. proc. civ., însă, în cauză competenţa teritorială este alternativă, astfel că instanţa sesizată de reclamant nu se putea declara necompetentă.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 04.10.2024 sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, Completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente ale instanţelor aflate în conflict vizează competenţa teritorială de soluţionare a cererii privind drepturi băneşti formulate de reclamant, având funcţia de judecător în cadrul Judecătoriei Răcari, la data cererii fiind delegat/detaşat la Tribunalul Giurgiu.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, forma în vigoare la data sesizării instanţei - 2.05.2023 -, "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

Se reţine că, din 25.05.2023, O.U.G. nr. 42/2023 a modificat şi completat Legea nr. 367/2022 privind dialogul social şi Codul muncii, în sensul că cererile referitoare la cauzele având ca obiect conflictele de muncă - individuale şi colective - se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Normele tranzitorii ale acestui act normativ, cuprinse la art. III alin. (2) prevăd expres că dispoziţiile referitoare la competenţă se aplică şi proceselor înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

În cauză, însă, stabilirea competenţei teritoriale impune aplicarea art. 127 C. proc. civ., care reglementează competenţa facultativă, dată fiind calitatea părţilor.

Astfel, se constată că reclamantul, având calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Răcari, este delegat/detaşat la Tribunalul Giurgiu, unde îşi desfăşoară efectiv activitatea şi a înţeles să îşi aleagă domiciliul procesual.

Or, în raport cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., fiindu-i oprit să se adreseze Tribunalului Giurgiu, reclamantul a sesizat Tribunalul Dâmboviţa, în calitate de instanţă judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia uneia din curţile de apel învecinate cu curtea de apel în raza căreia se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

De asemenea, se reţine că, în raport cu calitatea de pârât în cauză aTribunalului Dâmboviţa, potrivit art. 127 alin. (2) raportat la alin. (21) C. proc. civ., reclamantul avea dreptul de opţiune, putându-se adresa fie unei instanţe de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate, fie chiar Tribunalului Dâmboviţa.

Aşadar, câtă vreme dispoziţiile art. 127 alin. (1) au fost respectate, faţă de art. 116 C. proc. civ., potrivit cu care alegerea instanţei revine exclusiv reclamantului, rezultă că opţiunea acestuia nu mai poate fi contestată, nici de către instanţă, nici de către intimat.

Prin urmare, reclamantul, manifestându-şi opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (1), (2) şi (21) C. proc. civ., prin introducerea acţiunii pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, a atras definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, neexistând posibilitatea ca opţiunea sa să poată fi cenzurată.

În consecinţă, instanţa învestită de reclamant prin cererea de chemare în judecată nu putea să îşi decline competenţa de soluţionare a cauzei.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, Completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, Completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.