Annulment of appeal for non-payment of judicial stamp duty on debt recovery claim
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) ordered the annulment of the appellant's appeal for non-payment of the judicial stamp duty, thereby leaving the second-instance decision in force, which had upheld the first-instance liability of the corporate defendants for the outstanding debt and awarded the plaintiff delayed payment penalties against one defendant while rejecting such penalties against the other. The dispute arose from a commercial sale-purchase and subrogation agreement where the plaintiff sued three defendants for the remaining debt and penalties; the first instance dismissed the claim against one defendant for lack of passive procedural standing and awarded penalties only to the remaining defendants, while the Court of Appeal subsequently extended the penalty award to the previously excluded defendant. The decisive legal basis for the final outcome was the application of Article 486(3) of the Code of Civil Procedure, which mandates the nullity of an appeal if the mandatory judicial stamp duty is not paid in advance or within the court-ordered deadline, a procedural defect the appellant failed to cure despite receiving formal notice and opportunities to request a review of the tax or obtain payment facilities.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 1509 C. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 486 alin. (3) C. proc. civ; Annulment of appeal for non-payment of judicial stamp duty on debt recovery claim: The dispute arose from a commercial sale-purchase and subrogation agreement where the plaintiff sued three defendants for the remaining debt and penalties; the first instance dismissed the claim against one defendant for lack of passive procedural standing and awarded penalties only to the remaining defendants, while the Court of Appeal subsequently extended the penalty award to the previously excluded defendant. The decisive legal basis for the final outcome was the application of Article 486(3) of the Code of Civil Procedure, which mandates the nullity of an appeal if the mandatory judicial stamp duty is not paid in advance or within the court-ordered deadline, a procedural defect the appellant failed to cure despite receiving formal notice and opportunities to request a review of the tax or obtain payment facilities.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to annul the appeal for lack of stamp duty.
Full text
Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024
Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 14 martie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor B. S.R.L., C. şi B. S.R.L. la plata sumei de 512.498,12 RON reprezentând debit restant, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 63.217,17 RON, în temeiul contractului de vânzare - cumpărare nr. x/01.10.2021 şi al convenţiei de subrogare din 01.02.2022.
Prin sentinţa civilă nr. 2166 din 30 septembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. S.R.L.
A fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C..
A fost obligată pârâta C. să plătească reclamantei suma de 46.712,37 RON reprezentând debit datorat.
A fost obligată pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 465.785,75 RON reprezentând debit datorat.
A fost respinsă, în rest, cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C., ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost obligată pârâta C. să plătească reclamantei suma de 1.702,34 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 7.027,64 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A. S.R.L.
Prin decizia civilă nr. 436/2024 din 18 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admisă cererea de apel.
A fost schimbată în parte soluţia primei instanţe în sensul admiterii în parte a capătului de cerere accesoriu, fiind obligată pârâta B. S.R.L. şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 372.854,58 RON.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de plată a acestor penalităţi de către pârâta C..
A fost menţinută în rest soluţia primei instanţe.
A fost obligată intimata pârâtă societate la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, în cuantum de 7.666,77 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat.
3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
În dezvoltarea recursului, s-a susţinut, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor art. 1.506 şi art. 1.507 C. civ., arătându-se că, atunci când operează imputaţia legală a plăţii, trebuie avute în vedere dispoziţiile imperative ale alin. (2) al art. 1509 C. civ., potrivit cu care plata se impută mai întâi asupra penalităţilor, şi abia apoi asupra capitalului.
La data de 5 august 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L., prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii căii extraordinare de atac.
La data de 11 septembrie 2024 recurenta-pârâtă a depus la dosar tranzacţia extrajudiciară încheiată între părţi, arătând că a fost stins debitul ce face obiectul litigiului, astfel că recursul a rămas fără obiect.
La data de 17 octombrie 2024 intimata-reclamantă a confirmat încheierea tranzacţiei, susţinând, de asemenea, că recursul a rămas fără obiect.
La data de 24 octombrie 2024 intimata-pârâtă a depus concluzii scrise.
4. Înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu, reţine următoarele considerente:
În virtutea principiului constituţional al egalităţii persoanelor în faţa legii şi al autorităţilor, prevăzut la art. 16 din legea fundamentală, instanţa este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesual civilă.
În cauză, se constată că una dintre aceste condiţii nu este îndeplinită.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege."
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
În egală măsură, art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că cererii de recurs i se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.
În aplicarea acestor dispoziţii legale, instanţa supremă reţine că, în cauză, recursul nu a fost timbrat anticipat, precum şi că recurenta nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea în acest sens, deşi i s-a trasat obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 3.666,77 RON aferente recursului formulat.
Astfel, obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.666,77 RON a fost adusă la cunoştinţa recurentei prin adresa emisă la 28 iunie 2024, comunicată la 4 iulie 2024, precum şi prin citaţia aferentă termenului de judecată din 29 octombrie 2024, comunicate la sediul procesual ales al părţii şi respectiv la sediul social, astfel cum au fost indicate în preambulul cererii de recurs.
Totodată, se reţine că partea nu a formulat, înăuntrul termenelor legale, cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau de acordare a facilităţilor la plata taxei.
În consecinţă, se impune aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., urmând a fi anulat recursul.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 436/2024 din 18 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 436/2024 din 18 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.