Cassation appeal annulled for failure to substantiate illegality grounds in financial assistance contract dispute

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.09.2022, pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

1. obligarea pârâtei la plata sumei de 182.000 Euro, echivalentul în RON din ziua plăţii cu titlu de debit principal,

2. obligarea pârâtei la plata sumei de 20.482 Euro, echivalentul în RON din ziua plăţii, sumă de bani reprezentată de dobânda contractuală de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere la plata debitului principal şi până la data redactării cererii de chemare în judecată, 24.08.2022,

3. obligarea pârâtei la plata dobânzii contractuale de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere de la data formulării cererii de chemare în judecată - 24.08.2022 şi până la data plăţii efective,

4. obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate intervenirea rezilierii, prin declaraţie unilaterală a Contractului de asistenţă financiară încheiat la data de 24.03.2022.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1469/C/07.07.2023 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta pârâtă reconvenţională A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvenţională S.C. B. S.R.L. şi, în consecinţă:

- a fost obligată pârâta reclamantă reconvenţională S.C. B. S.R.L. la plata către reclamanta pârâtă reconvenţională A. S.R.L. a sumei de 42.000 Euro;

- a fost respinsă în rest cererea formulată de către reclamanta pârâtă reconvenţională A. S.R.L.;

- a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de către pârâta reclamantă reconvenţională S.C. B. S.R.L.;

- a fost obligată pârâta reclamantă reconvenţională S.C. B. S.R.L. la plata către reclamanta pârâtă reconvenţională A. S.R.L. a sumei de 16.207,59 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale;

- a fost respinsă cererea pârâtei reclamante reconvenţională S.C. B. S.R.L. privind obligarea reclamantei pârâte reconvenţională A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei sentinţe civile, au declarat apel principal pârâta-reclamantă reconvenţional S.C. B. S.R.L., şi apel incident reclamanta-pârâtă reconvenţional S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 2036/A din data de 19 decembrie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelul principal formulat de pârâta -reclamantă reconvenientă S.C. B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 469/C/07.07.2023 pronunţată de Tribunalul Braşov, ca neîntemeiat şi a respins apelul incident formulat de reclamanta-pârâtă reconvenientă A. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca neîntemeiat.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 2036/A din data de 19 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, la data de 08.02.2024, a declarat recurs pârâta reclamantă S.C. B. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi în rejudecare, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată şi admiterea cererii reconvenţionale formulată.

Recurenta pârâtă S.C. B. S.R.L. a reiterat situaţia de fapt, prezentând scopul pentru care a contractat serviciile societăţii S.C. A. S.R.L. şi modalitatea în care a înţeles să rezilieze contractul de asistenţă financiară.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a apreciat că raţionamentul instanţei de apel este vădit eronat, raportat la dispoziţiile legale aplicabile în speţa pendinte.

Astfel, a apreciat că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile contractului de asistenţă financiară, coroborându-le eronat cu dispoziţiile din C. civ. incidente în cauză, raportat la situaţia de fapt expusă.

A precizat recurenta că instanţa de apel a reţinut incidenţa art. 1552 alin. (1) din C. civ. şi a art. 1523 alin. (2) lit. c) teza finală C. civ., în virtutea acestor aspecte instanţa de apel achiesând la opinia instanţei de fond şi înlăturând susţinerile societăţii recurente din cuprinsul notificării de reziliere, în mod vădit nelegal şi netemeinic.

Potrivit susţinerilor invocate, părţile ar fi avut în vedere termenul de 15.03.2022, până la care partea reclamantă să ofere asistenţă financiară de specialitate, în vederea contractării unui credit, întrucât contractul de asistenţă financiară a fost încheiat la 24.03.2022, deci ulterior termenului invocat, însă omisiunea instanţei este reprezentată de faptul că termenul limită a suferit o serie de modificări, astfel cum rezultă din actele adiţionale depuse la dosarul cauzei la data de 16.05.2023.

Recurenta a reiterat că scopul contractului de asistenţă financiară era acela de a obţine finanţarea până la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, dată care în speţă a fost prelungită prin actele adiţionale ce au fost depuse la dosarul cauzei, până la data de 30.04.2022 şi ulterior, până la data de 30.05.2022.

De asemenea, recurenta a criticat calificarea dată de către instanţele de fond obligaţiei ca fiind una cu executare succesivă şi faptul că notificarea de reziliere unilaterală a contractului de asistenţă financiară a fost apreciată ca fiind ineficace, contractul nefiind considerat a fi încetat din fiinţă.

În continuare, recurenta a prezentat clauzele prin care s-a stabilit durata de valabilitate a contractului şi dispoziţiile contractului de asistenţă financiară privind remuneraţia stabilită, apreciind raţionamentul instanţei de apel ca fiind vădit eronat, recurenta pârâtă nedatorând reclamantei suma de 42.000 euro, prin prisma faptului că scopul contractului nu a fost atins.

În plus, recurenta a criticat reţinerea instanţei de apel cu privire la aplicabilitatea disp.art. VI.5. din Contract, susţinând că la data contractării cu C. contractul nu mai producea efecte.

Faţă de toate acestea, recurenta pârâtă a solicitat să se constate că aspectele reţinute de către instanţa de apel sunt bazate pe interpretarea eronată a dispoziţiilor legale incidente, prin raportare la situaţia de fapt expusă, susţinută de probatoriul administrat în cauză, sens în care a solicitat admiterea prezentului recurs, astfel cum a fost formulat.

5. Apărările formulate în cauză

La data de, intimaţii-reclamanţi au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului şi au solicitat, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 19.02.2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 06.06.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 15.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 15.10.2024, după dezbateri contradictorii, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, amânând pronunţarea, pentru data de 29.10.2024.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant A. S.R.L., asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă este sancţionată cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată că recurenta-pârâtă a indicat formal motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât din expunerea argumentelor evocate rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Este de amintit că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi restabilirea situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Împrejurarea că se indică anumite dispoziţii reţinute de instanţa de apel (art. 1552 alin. (1) şi art. 1523 alin. (2) lit. c), teza finală C. civ. şi dispoziţii ale contractului încheiat de părţi), fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Astfel, argumentele recurentei cu referire la împrejurarea că aspectele reţinute de către instanţa de apel sunt bazate pe interpretarea eronată a dispoziţiilor legale incidente, prin raportare la situaţia de fapt expusă, susţinută de probatoriul administrat în cauză, nu reprezintă critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, iar în lipsa unor argumente care să vizeze considerentele hotărârii atacate, instanţa de recurs nu se poate substitui părţii, formulând în locul său critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret considerentele instanţei de apel.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2036/A/din 19 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Totodată, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenta-pârâtă să plătească, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 8.871,27 RON către intimatul-reclamant A. S.R.L., cheltuieli dovedite a fi efectuate în recurs prin documentele justificative depuse la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2036/A din 19 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 8.871,27 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2024.