Jurisdictional conflict over pension indexation challenge: administrative jurisdiction for actions against emergency ordinances under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal la 23 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de această ordonanţă asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12 septembrie 2017 şi H.G. nr. 28/2023, precum şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12 septembrie 2017 şi art. 1 şi art. 2 din H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, conform gradului de maior deţinut, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin acţiune, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţia României.

În drept, au fost invocate prevederile art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa nr. 149/2023 din 10 mai 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă - complet specializat în litigii de asigurări sociale

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că obiectul cauzei îl constituie modalitatea de indexare si de actualizare a pensiilor militare de stat, reglementată de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015. În acest context, a apreciat că stabilirea competenţei trebuie realizată potrivit art. 100, art. 102 şi art. 104 din această lege, precum şi art. 40 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, respectiv în favoarea tribunalului la o secţie sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar, din punct de vedere teritorial, în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului.

De asemenea, a reţinut că invocarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de contencios administrativ, câtă vreme acţiunea vizează prevederile art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 59/2017.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă sub nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 104/2024 din 17 ianuarie 2024, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata procesului şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea soluţiei de declinare, tribunalul a reţinut, în esenţă, că, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul principal al judecăţii îl reprezintă constatarea vătămării produse prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă de către Guvernul României, chestiune ce atrage competenţa instanţelor de contencios administrativ, restul capetelor de cerere având caracter subsidiar.

Astfel, a stabilit că obiectul acţiunii nu priveşte un litigiu de asigurări sociale, dat fiind că în manifestarea principiului disponibilităţii, reclamantul nu a contestat o decizie de pensie şi nici nu a formulat o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 65 din Legea 223/2015, ci a sesizat instanţa de contencios administrativ cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, motivarea cererii şi temeiurile de drept fiind clare în sensul susţinerii aplicării acestui text de lege.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reţine următoarele:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului îşi găseşte rezolvarea în calificarea juridică a cererii deduse judecăţii.

Reclamantul, considerându-se vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, care, în opinia sa, sunt neconstituţionale, a învestit Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune cu mai multe capete de cerere, primul capăt de cerere fiind cel de constatare a vătămării provocate de adoptarea acestui act normativ, iar celelalte vizează repararea prejudiciului produs prin această ordonanţă de urgenţă.

Acţiunea reclamantului a fost întemeiată dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora,,(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond. (3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

Textul de lege reglementează mecanismul acţiunilor persoanelor vătămate într-un drept sau interes legitim printr-o ordonanţă a guvernului neconstituţională şi reprezintă expresia prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (6) teza a doua din Constituţia României, conform cărora "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale".

De remarcat că în interpretarea acestei norme legale, instanţa de contencios constituţional a statuat, prin decizia nr. 479/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 602 din 10 august 2015, că "atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-le, reclamantul are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea Curţii Constituţionale în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului."

Altfel spus, se circumscriu sferei litigiilor de contencios administrativ prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004, şi "acţiunile care au ca obiect repararea unei vătămări produse de o ordonanţă a Guvernului, ca act administrativ normativ, vătămarea provenind, într-o atare situaţie, din însăşi conformarea cu măsurile dispuse prin actul Guvernului" (par. 20 din decizie).

În speţă, titularul acţiunii reclamă lezarea drepturilor şi intereselor sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, sens în care solicită desfiinţarea actului, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile pentru restituirea sumelor pentru indexarea şi actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 şi H.G. nr. 28/2023 şi obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie în temeiul actului normativ.

De asemenea, în cuprinsul cererii de chemare în judecată invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, ca şi a acesteia în ansamblul său.

Ca atare, prin demersul judiciar iniţiat reclamantul urmăreşte repararea prejudiciului înregistrat de acesta ca urmare a instituirii de către pârât unor măsuri fiscale cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepţiunea Legii nr. 223/2015, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casele de pensii teritoriale ori solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecinţă a adoptării actului administrativ contestat.

Cererea reclamantului se circumscrie sferei litigiilor reglementate de art. 9 din Legea nr. 554/2004, având în vedere, pe de o parte, că obiectul şi cauza acţiunii se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004 şi vizează în mod direct înlăturarea efectelor ordonanţei de urgenţă neconstituţionale şi repararea vătămării produse prin adoptarea acesteia.

Iar, pe de altă parte, temeiul de drept indicat de reclamant în fundamentarea demersului său judiciar este clar şi în concordanţă cu motivele cererii sale, împrejurare care impune a se da eficienţă principiului disponibilităţii, aplicarea art. 22 alin. (4) C. proc. civ. fiind înlăturată. Aceasta, în măsura în care, partea a stabilit expres calificarea juridică şi motivele de drept, determinând, expressis verbis, limitele judecăţii procesului.

În concluzie, faţă de elementele enunţate anterior, precum şi de calitatea pârâtului, Înalta Curte reţine că pricina are natura unui litigiu de administrativ aflat în competenţa instanţelor de contencios administrativ.

În atare condiţii, constatând că actul suspus controlului de contencios administrativ îl reprezintă ordonanţa de urgenţă al cărui emitent este Guvernul României, iar titularul acţiunii domiciliază în circumscripţia Curţii de Apel Iaşi, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2024.