Negative conflict of competence in pension dispute resolved by assigning jurisdiction to defendant’s seat

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la 30 octombrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să anuleze decizia nr. R32545 din 29 septembrie 2023, emisă de pârâtă şi să o oblige pe aceasta să emită o nouă decizie de pensie pentru limită de vârstă pentru perioada în care reclamanta a avut calitatea de salariat în România, în perioada 15 octombrie 1982-23 aprilie 1990, conform actelor de vechime în muncă şi a documentelor existente la dosarul de pensionare şi să îi achite reclamantei dreptul de pensie începând cu data formulării cererii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 221/PI din 20 februarie 2024, Tribunalul Timiş, secţia I civilă şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, faţă de împrejurarea că reclamanta are domiciliul în Germania, nu se poate stabili competenţa prin aplicarea regulii prevăzute de art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, ci potrivit art. 1.072 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul cărora instanţa competentă este Tribunalul Bucureşti.

Astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 4908 din 26 iunie 2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea soluţiei de declinare, a avut în vedere art. 55 din Decizia nr. 112/2009 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii şi a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu salariaţii şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunităţii, potrivit căruia,,(3) În cazul solicitanţilor domiciliaţi pe teritoriul altui stat membru, instanţa competentă unde se poate contesta o decizie de admitere sau de respingere a cererii de pensionare emisă de o casă teritorială de pensii este tribunalul din raza teritorială în care se află instituţia care a emis respectiva decizie".

În consecinţă, a stabilit că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi cu faptul că domiciliul reclamantei se află pe teritoriul Germaniei, iar decizia atacată se referă la acordarea unor drepturi de pensie comunitară, Tribunalului Timiş îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş fiind emitenta deciziei contestate de reclamantă.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, pentru următoarele considerente:

Este necontestată competenţa instanţelor române în soluţionarea litigiului de asigurări sociale dintre părţi şi, din perspectiva celei materiale, competenţa tribunalului.

Potrivit art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ., "Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale".

Interpretarea acestei dispoziţii legale relevă că în cazul în care nu este posibilă stabilirea competenţei prin aplicarea regulilor regăsite în legile speciale, în considerarea domiciliului reclamantei situat în străinătate, ea se va determina potrivit regulii de drept comun prevăzute de normele procesuale civile.

Cauza de faţă are ca obiect contestaţie formulată de reclamanta, domiciliată în Germania, în condiţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva pârâtei Casa de Pensii Timiş, ce are sediul în Timişoara.

În considerarea domiciliului reclamantei din străinătate, fixarea competenţei în acord cu normele legale ultim enunţate nu poate fi realizată, în lipsa unui domiciliu în România, instanţa română competentă neputând fi determinată.

Prin urmare, la stabilirea competenţei trebuie avută în vedere regula de drept comun instituită de art. 107 C. proc. civ., respectiv instanţa de la sediul pârâtului.

Aşa fiind, reţinând că pârâta Casa de Pensii Timiş are sediul în Timişoara, localitate aflată în circumscripţia Tribunalului Timiş, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestui tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2024.