Territorial jurisdiction for social security indemnity claims against legislative bodies under special statutory provisions

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş , secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale la 27 septembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAŢILOR şi SECRETARUL GENERAL AL CAMEREI DEPUTAŢILOR, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să anuleze "Ordinul pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor privind încetarea plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă, în conformitate cu art. II din Legea nr. 192/2023", obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă pentru perioada 1 iulie 2023- la zi şi în continuare, lunar, obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente fiecărei obligaţii, calculată de la data scadenţei obligaţiei până la data plăţii efective şi a sumelor necesare actualizării cu rata inflaţiei, pentru fiecare obligaţie.

Prin sentinţa civilă nr. 1081/2024 din 28 martie 2024, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâta PARLAMENTUL ROMÂNIEI -CAMERA DEPUTAŢILOR şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, faţă de obiectul cauzei - acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă-, litigiul este unul de asigurări sociale şi că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, competenţa determinându-se în raport cu sediul pârâţilor.

La rândul său, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 4669 din 18 iunie 2024, şi-a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că determinarea competenţei instanţei nu se poate realiza în raport cu sediu pârâţilor, ci cu domiciliul reclamantului.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a învestit Tribunalul Argeş cu o cerere prin care solicită anularea ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă de care acesta beneficia şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a acesteia începând cu 1 iulie 2023.

Asupra naturii litigiului, este necontestat că acesta este unul în materia asigurărilor sociale, întrucât obiectul său vizează modalitatea în care emitentul ordinelor contestate a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Astfel, dreptul la indemnizaţia pentru limită de vârstă este prevăzut de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, iar prin prevederile art. II din Legea nr. 192/2023, plata acestor indemnizaţii acordate a încetat, dispoziţia legală fiind abrogată.

Prin decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020, Curtea a statuat că indemnizaţia pentru limită de vârstă este un drept asimilat pensiei de serviciu, stabilind că legiuitorul este liber să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcţie de posibilităţile financiare ale statului, doar în ceea ce priveşte pensiile care nu beneficiază de protecţia constituţională.

Aşadar, indemnizaţia pentru limită de vârstă are o natură juridică asemănătoare cu cea a unei pensii de serviciu, sens în care aceasta se încadrează în categoria drepturilor asimilate asigurărilor sociale.

În consecinţă, şi contestaţiile privind ordinele de încetare a plăţii acestora va intra în jurisdicţia asigurărilor sociale, astfel că la determinarea instanţei competente se impun a fi avute în vedere normele legale speciale în materie, Legea nr. 263/2010.

Potrivit art. 154 din acest act normativ, "(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."

În speţă, acţiunea nu este îndreptată împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, ci este formulată în contradictoriu cu pârâţii PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAŢILOR şi SECRETARUL GENERAL AL CAMEREI DEPUTAŢILOR, ce au sediul în Bucureşti.

Prin urmare, în considerarea obiectului cauzei şi a calităţii pârâţilor, sunt aplicabile prevederile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, tribunalul competent să soluţioneze cauza în primă instanţă fiind cel în a cărui rază teritorială îşi au sediul pârâţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2024.