Labor compensation litigation against a court: Jurisdictional choice under Article 127(2) CPP for actions involving judicial bodies

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la 24 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în calitate de moştenitor al defunctei B., a chemat în judecată pârâţii TRIBUNALUL BOTOŞANI şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul TRIBUNALUL BOTOŞANI la plata de despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze defuncta, prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare, stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A) pct. 6-13, de la data intrării în vigoare a actului normativ indicat şi până la recunoaşterea efectivă a dreptului salarial ce formează obiectul discriminării, sumă ce va fi actualizată cu indicele ratei de inflatie, precum şi la plata dobânzii legale aferente, începând cu data săvârşirii faptei prin care a fost discriminată defuncta, respectiv data recunoaşterii drepturilor salariale în favoarea colegilor prin pronunţarea hotărârii de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 33/R/17.09.2019 a Curţii de Apel Cluj şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 463/2023 din 2 martie 2023, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis exceptia necompetenţei teritoriale absolute, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dat fiind că reclamantul nu are calitatea de judecător, procuror, grefier sau asistent judiciar. În acest context, a apreciat că, raportat la prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi art. 269 alin. (2) din Codul muncii, Tribunalului Botoşani îi revine competenţa să judece cauza, acesta fiind instanţa în raza căreia se află domiciliul reclamantului.

Astfel învestit, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 60 din 25 ianuarie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Botoşani, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că în cauză este incidentă norma prevăzută de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul Botoşani fiind parte în dosar. În acest context, a apreciat că, în speţă, competent să judece procesul este Tribunalul Iaşi, instanţă aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu curtea de apel sub a cărei jurisdicţie este Tribunalul Botoşani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă sub nr. x/2024, care, prin sentinţa civilă nr. 1159/2024 din 11 iunie 2024, şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

În motivarea dispoziţiei de declinare, a stabilit că, în condiţiile în care la momentul formulării acţiunii domiciliul reclamantului era în judeţul Botoşani, Tribunalul Botoşani este instanţa competentă, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi art. 269 alin. (2) Codul muncii.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., a apreciat că în raport cu alin. (2) şi (21) al textului de lege, Tribunalul Botoşani şi-a declinat în mod eronat competenţa, întrucât, în cauză, sunt operante normele de competenţă absolută şi exclusivă de la art. 210 din Legea nr. 62/2011, coroborate cu cele de la art. 208 şi 201 din Legea nr. 62/2011, şi nu cele care reglementează competenţa facultativă/alternativă - art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, a considerat că Decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauză, întrucât, pe de o parte, norma este una de ordine privată, care, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu poate fi contestată decât de pârât, iar, pe de altă parte, conform art. 127 alin. (2) din acelaşi Cod, Tribunalul Botoşani este una dintre instanţele competente alternativ, iar reclamantul nu şi-a manifestat expres opţiunea acordată de norma legală în favoarea acestei instanţe şi nici nu are calitatea de judecător.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 din acelaşi Cod, Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente ale instanţelor aflate în conflict vizează exclusiv competenţa teritorială, fiind necontestată competenţa materială a tribunalului în soluţionarea cererii.

În speţă, reclamantul a învestit Tribunalul Cluj cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă îndreptat împotriva pârâţilor TRIBUNALUL BOTOŞANI şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Regulile de drept comun în materia litigiilor de muncă partajează competenţa teritorială între tribunalele de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului şi cele în circumscripţia locului de muncă; potrivit înscrisurilor de la dosar, aceasta ar reveni Tribunalului Botoşani.

Însă, în cauză, dată fiind calitatea părţilor, tranşarea competenţei teritoriale impune verificarea incidenţei art. 127 C. proc. civ., şi, procedându-se astfel, se constată că alin. (1) al dispoziţiei evocate nu este aplicabil, întrucât titularul acţiunii nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute de alin. (1) sau alin. (3) al textului de lege.

Sunt, însă, operante dispoziţiile referitoare la competenţa facultativă prevăzute de art. 127 alin. (2) raportat la alin. (21) C. proc. civ., având în vedere că în dosar, în calitte de pârât, figurează o instanţă de judecată, Tribunalul Botoşani.

Norma enunţată reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante între instanţa de judecată împotriva căreia este îndreptat demersul judiciar - aplicând regula generală în materie de competenţă - şi o altă instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

Art. 116 C. proc. civ. stabileşte că alegerea instanţei revine exclusiv reclamantului, alegere care nu mai poate fi contestată odată învestită una dintre instanţele competente teritorial.

Reclamantul a ales să introducă cererea pe rolul Tribunalului Cluj, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, învecinată Curţii de Apel Suceava.

Prin urmare, acesta şi-a exprimat opţiunea cu respectarea art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând, în mod definitiv, competenţa teritorială a acestui tribunal.

Aşa fiind, faţă de considerentele expuse şi ţinând cont de manifestarea de voinţă a reclamantului, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2024.