Negative Jurisdiction Conflict Resolved: Buftea Court Retains Flight-Compensation Claim Against Airline Branch.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdiction conflict by ruling in favor of the Buftea Court (Judecătoria Buftea), which remains the competent court to hear the case; the Timișoara Court's declination was overturned. The underlying dispute is a small-claims action by a Romanian assignee company against a foreign airline’s Romanian branch for €400 in flight-cancellation compensation plus legal interest, filed at Buftea based on the branch’s location in Otopeni. The Court held that, under Article 7(5) of EU Regulation 1215/2012 and Articles 1066(1), 1072(1), and 1028(2) of the Romanian Civil Procedure Code, Romanian courts have jurisdiction via the branch’s seat, and territorial competence follows general rules—making Buftea a legitimate choice under Article 113(1)(6) (place of departure/arrival) and Article 116 (claimant’s option). Because the claimant validly opted for Buftea, that choice became exclusive, and the territorial exception was one of private order (Articles 129(3), 130(3)), not invocable by the court ex officio, especially since the defendant filed no response.
Legislator headnote
AI generatedart. 134 C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative Jurisdiction Conflict Resolved: Buftea Court Retains Flight-Compensation Claim Against Airline Branch: The underlying dispute is a small-claims action by a Romanian assignee company against a foreign airline’s Romanian branch for €400 in flight-cancellation compensation plus legal interest, filed at Buftea based on the branch’s location in Otopeni. The Court held that, under Article 7(5) of EU Regulation 1215/2012 and Articles 1066(1), 1072(1), and 1028(2) of the Romanian Civil Procedure Code, Romanian courts have jurisdiction via the branch’s seat, and territorial competence follows general rules—making Buftea a legitimate choice under Article 113(1)(6) (place of departure/arrival) and Article 116 (claimant’s option). Because the claimant validly opted for Buftea, that choice became exclusive, and the territorial exception was one of private order (Articles 129(3), 130(3)), not invocable by the court ex officio, especially since the defendant filed no response.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to establish jurisdiction in favor of Judecătoria Buftea in resolving the negative conflict of competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 14 septembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta B. - SUCURSALA OTOPENI, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 400 euro, echivalent în RON, reprezentând compensaţie pentru anularea zborului operat de pârâtă şi a dobânzii legale penalizatoare, aferente debitului principal, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că a devenit titulara creanţei, prin achiziţia acesteia de la C., în temeiul contractului de cesiune de creanţă nr. x din 12 iunie 2023.
Prin sentinţa civilă nr. 5271 din 29 aprilie 2024, Judecătoria Buftea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că serviciile au fost prestate de pârâtă în Timişoara, pasagerul îmbarcându-se într-un avion care a decolat de pe D., loc care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Timişoara. Faţă de această împrejurare, a reţinut dispoziţiile art. 1072 alin. (1) şi art. 1081 alin. (19 pct. 4 C. proc. civ., ale art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, precum şi ale art. 7 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, dar şi a hotărârii din 7 martie 2018, pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele conexate C-274/16, C-447-16 şi C-448/16, din ale căror considerente rezultă o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului. În acest context, a apreciat că instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de plecare al avionului îi revine competenţa să judece litigiul.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 21314 din 8 iulie 2024, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata procesului şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, odată stabilită competenţa generală a instanţelor române, devin incidente nomele de procedură interne, iar litigiul este supus dispoziţiilor art. 107 alin. (1), care reglementează o competenţă de ordine privată, astfel că, potrivit art. 129 alin. (3) şi art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, instanţa iniţial învestită nu putea invoca excepţia corespunzătoare din oficiu, rămânând competentă să soluţioneze cauza.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:
Cauza are ca obiect cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., persoană juridică română, împotriva pârâtei B., societate străină având naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene şi un sediu secundar în România; reclamanta a sesizat instanţa judecătorească competentă teritorial prin raportare la locul situării sediului secundar al pârâtei, Judecătoria Buftea.
Competenţa instanţelor române este confirmată de art. 7 pct. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, care stabileşte că:
"O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionată în justiţie într-un alt stat membru: (...) în privinţa unei contestaţii rezultate din activitatea unei sucursale, a unei agenţii sau a unei alte unităţi, în faţa instanţelor de la locul unde se află sucursala, agenţia sau unitatea în cauză".
În acelaşi sens este şi art. 1.066 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are (...) un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii".
Art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte că atunci când instanţele române sunt competente, instanţa competentă se determină conform legii procesual civile române şi, după caz, a legilor speciale.
Obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, în care competenţa teritorială urmează regulile generale de competenţă, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.
Pretenţia reclamantei priveşte activitatea sucursalei din România a unei persoane juridice dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, situată în Otopeni, jud. Ilfov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea.
Cererea derivă dintr-un contract de transport, fiind aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un astfel de contract, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi act normativ, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire.
Prin urmare, competenţa ar putea reveni, ca instanţă română, şi Judecătoriei Timişoara.
Însă, cum, potrivit art. 116 C. proc. civ., titulara cererii avea alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente şi a ales să sesizeze Judecătoria Buftea, această instanţă, consecutiv exercitării dreptului de opţiune de către reclamantă, a devenit singura competentă să soluţioneze cererea, iar pârâtul şi instanţa nu o puteau contesta.
Chiar şi în ipoteza în care reclamanta ar fi sesizat o instanţă necompetentă, prin raportare la art. 129 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) C. proc. civ., invocarea excepţiei se putea face doar de pârât prin întâmpinare, potrivit art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, necompetenţa fiind de ordine privată. Or, în cauză, pârâta nu a transmis formularul de răspuns, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ. şi nu a invocat o atare excepţie, circumstanţe ce au atras consolidarea competenţei Judecătoriei Buftea.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2024.