Negative conflict of jurisdiction regarding salary claims by court prosecutors' auxiliary staff under Art. 127 CPC exclusive competence rule

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă Asigurări Sociale şi contencios administrativ Fiscal la 6 decembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâţii să calculeze şi să achite reclamantei diferenţa dintre drepturile salariale stabilite potrivit deciziei nr. 67 din 24 aprilie 2023 şi drepturile salariale acordate anterior actului menţionat, plafonate prin aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, sumă actualizată cu indicele ratei de inflaţie, la aceasta adăugându-se dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective a debitului.

Prin sentinţa nr. 129 din 6 martie 2024, Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă Asigurări Sociale şi contencios administrativ Fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Teleorman, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia Civilă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., dat fiind că în cauză reclamanta face parte din personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt şi nicio instanţă de judecată nu are calitate de parte. Astfel, a stabilit că, potrivit art. 269 alin. (29 din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, competenţa de soluţionare a acţiunii revine Tribunalului Olt, instanţă în a cărei circumscripţie se află locul de muncă al reclamantei.

Învestit fiind, Tribunalul Olt, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 497/2024 din 27 iunie 2024, şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman; constatând ivit conflictul de competenţă, a suspendat judecata procesului şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, reţinând că reclamanta este încadrată în funcţia de grefier la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt încă din 3 noiembrie 2010, tribunalul a stabilit că în raport cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi statuările instanţei supreme din decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunţată în interesul legii, competenţa în cauză revine Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Totodată, a subliniat că într-o astfel de situaţie, odată aleasă instanţa de judecată de către reclamant, competenţa teritorială devine obligatorie, nemaifiind facultativă, în speţă, Tribunalul Teleorman păstrând competenţa teritorială pentru judecarea cauzei.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, pentru următoarele considerente:

Între părţi s-a declanşat un litigiu asimilat conflictelor de muncă, supus, potrivit regulii de drept comun, dispoziţiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, care partajează competenţa de soluţionare a unor astfel de litigii între tribunalele de la domiciliile/reşedinţele reclamanţilor şi cele în circumscripţia cărora aceştia îşi au locul de muncă.

Potrivit criteriilor enunţate, în cauză, competenţa ar reveni Tribunalului Olt, pe criteriul domiciliului reclamantei şi pe cel al locului de muncă.

Însă, reclamanta, grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a învestit Tribunalul Teleorman, împrejurare care impune verificarea incidenţei vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., în forma aplicabilă la data iniţierii procesului.

Potrivit alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Textul de lege evocat instituie o competenţă exclusivă în favoarea unei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, incidentă când reclamantul are calitatea de judecător, într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia

Deopotrivă, norma de trimitere de la art. 127 alin. (3) din acelaşi cod prevede că aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor.

Prin decizia nr. 7/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul Competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul personalului auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

În atare condiţii, faţă de calitatea reclamantei de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele pentru stabilitrea competenţei în raport cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta desfăşurându-şi activitatea la parchetul de pe lângă instanţa competentă să judece pricina dedusă judecăţii.

Aşa fiind, constatând că Tribunalul Teleorman se află în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, învecinată cu Curtea de Apel Craiova în a cărei rază teritorială se găseşte Tribunalul Olt, pe lângă care funcţionează unitatea de parchet în cadrul căreia reclamanta activează în calitate de grefier, Înalta Curte reţine că sesizarea primei instanţe s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., opţiunea reclamantei consolidând competenţa teritorială a instanţei iniţial învestite în mod defintiv.

De aceea, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2024.