Negative competence conflict in labor counterclaim resolved by establishing jurisdiction in the court of the principal claim
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Judicature resolved a negative conflict of jurisdiction by establishing that the Iași Court of Appeal holds exclusive territorial competence to adjudicate the case. The dispute arose from a counterclaim for damages filed by an employer against an employee, which had been severed from a principal disciplinary sanction annulment action; the Iași Court of Appeal initially declined jurisdiction to the Bucharest Court of Appeal based on the employer’s headquarters, but the Bucharest Court of Appeal reversed this declination, arguing that the initial court had failed to verify competence at the first hearing. The Supreme Court ruled in favor of the party benefiting from the initial court’s continued jurisdiction, determining that the legal prorogation of competence under Article 209 of the Civil Procedure Code extended the Iași court’s jurisdiction to the incidental counterclaim despite its usual territorial limits, and that the severance of the counterclaim did not reset the jurisdictional analysis under Article 131, thereby precluding the re-verification of territorial competence after the initial court had already asserted jurisdiction in an interlocutory order.
Legislator headnote
AI generatedart. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 131 C. proc. civ, art. 210 C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 209 C. proc. civ, art. 120 C. proc. civ; Negative competence conflict in labor counterclaim resolved by establishing jurisdiction in the court of the principal claim: În motivarea acestei hotărâri, tribunalul a reţinut că acţiunea este formulată de angajator, astfel încât, deşi are natura unui conflict individual de muncă, în sensul art. 1 lit. n) şi p) din Legea nr. 62/2011, nu atrage incidenţa art. 210 din lege, ci a prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul Muncii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la 17.03.2021, sub nr. x/2021, contestatorul Sindicatul Drumarilor Elie Radu, în numele şi pentru membrul de sindicat A., a solicitat, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj, anularea deciziei de sancţionare disciplinară nr. 116/27.01.2021 emisă de către pârâtă, restituirea sumelor reţinute în baza deciziei şi acordarea cheltuielilor de judecată.
La 24.05.2021, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj, a depus la dosar cerere reconvenţională, solicitând obligarea pârâtului A. la plata sumei de 7.609,70 RON, cu titlu de daune-interese.
După ce la termenul din 18.10.2021, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a constatat că este competent general, material şi teritorial în soluţionarea cauzei, prin încheierea din 13.12.2021, a dispus disjungerea cererii reconvenţionale şi formarea unui nou dosar, în care a fixat termen de judecată la 28.02.2022.
La termenul acordat în dosarul nou constituit, instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra cererii formulate de pârât în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe care a admis-o prin încheierea din 07.04.2022, suspendând judecata până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021
La 09.11.2023, reclamanta a solicitat redeschiderea judecăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 572/25.03.2024, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu la aceeaşi dată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În motivarea acestei hotărâri, tribunalul a reţinut că acţiunea este formulată de angajator, astfel încât, deşi are natura unui conflict individual de muncă, în sensul art. 1 lit. n) şi p) din Legea nr. 62/2011, nu atrage incidenţa art. 210 din lege, ci a prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul Muncii.
A statuat că relevant pentru determinarea instanţei competente teritorial este sediul reclamantei, aflat în Bucureşti, şi nu cel al unităţii fără personalitate juridică, mandatat pentru susţinerea acţiunii.
Astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a pronunţat sentinţa civilă nr. 5798/12.09.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării incidentului procedural.
Pentru a hotărî astfel, a evocat decizia în interesul legii nr. 31/2019 şi a constatat că prima instanţă sesizată a încălcat art. 131 C. proc. civ., atunci când a ignorat consolidarea competenţei sale, prin neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale la termenul de judecată din 28.02.2022, primul la care părţile au fost legal citate.
A statuat, de asemenea, că art. 210 C. proc. civ. atrage prorogarea de competenţă în favoarea instanţei competente să soluţioneze cererea principală, care devine abilitată să judece şi cererea reconvenţională.
Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, pentru următoarele considerente:
Cererea de faţă a fost formulată pe cale incidentală, în temeiul art. 209 C. proc. civ., ceea ce impune aplicarea art. 123 alin. (1) din acelaşi cod, care reglementează un caz de prorogare legală a competenţei, în sensul extinderii jurisdicţiei instanţei învestite cu judecata cererii principale şi cu privire la soluţionarea cererilor accesorii, adiţionale şi incidentale formulate în aceeaşi cauză - cu excepţia celor prevăzute de art. 120 C. proc. civ. -, chiar dacă, în mod obişnuit, ele nu intră în competenţa sa materială sau teritorială.
Sinteza procedurii derulate în faţa instanţelor aflate în conflict relevă că, la termenul din 18.10.2021, Tribunalul Iaşi şi-a constatat competenţa generală, materială şi teritorială în soluţionarea cauzei.
Cum prorogarea legală de competenţă operează la momentul formulării cererii reconvenţionale - în cauză, 24.05.2021 -, instanţa iniţial sesizată nu îşi putea verifica din nou competenţa, subsecvent disjungerii cererii incidentale prin încheierea din 13.12.2021, care nu provoca naşterea unui nou moment prevăzut de art. 131 C. proc. civ.
De altfel, împrejurarea că măsura de administrare judiciară, dispusă în temeiul art. 210 C. proc. civ., nu afectează competenţa instanţei rezultă şi din împrejurarea că Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti prevede că judecarea dosarului astfel format revine aceluiaşi complet, pentru respectarea principiului continuităţii; dispoziţia se regăseşte atât în art. 111 alin. (4) din regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi în actuala reglementare, în art. 110 alin. (4) din regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 3243/2022.
Pentru considerentele expuse, reţinând că, subsecvent pronunţării încheierii interlocutorii de constatare a competenţei, dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. se opuneau redeschiderii problemei competenţei teritoriale în dosarul format prin disjungere, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2024.