Labor appeal inadmissible for lack of jurisdiction; costs awarded to defendant

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la 27.09.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând ca aceasta să fie obligată să îi plătească salariul pe luna februarie 2020, orele suplimentare efectuate timp de 2 ani şi o sumă de 2 RON pentru fiecare colet livrat.

Prin sentinţa civilă nr. 968/PI/13.09.2023, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins atât acţiunea, cât şi cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. B. S.R.L. a declarat apel; răspunzând la întâmpinare, apelanta-pârâtă a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a mandatarei intimatului-reclamant.

Prin decizia civilă nr. 147/14.02.2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a mandatarei intimatului-reclamant, a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a menţinut în rest hotărârea apelată şi a respins cererea apelantei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, A., prin mandatar C., a declarat recurs, solicitând înlăturarea dispoziţiei de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, S.C. B. S.R.L. a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii cererii de recurs.

La 04.09.2024, recurentul a răspuns la întâmpinare şi a completat memoriul de recurs.

Stabilind ordinea de soluţionare a excepţiilor invocate de intimata-pârâtă, Înalta Curte se va pronunţa, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) raportat la art. 494 C. proc. civ., cu prioritate, în privinţa excepţiei inadmisibilităţii recursului, asupra căreia reţine următoarele:

Consacrat în art. 129 din Constituţie şi reglementat infraconstituţional în art. 457 din C. proc. civ., principiul legalităţii căilor de atac, regulă fundamentală ce guvernează procesul civil, presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac care sunt reglementate de lege.

În speţă, reclamantul a învestit Tribunalul Timiş, secţia I civilă cu o cerere având ca obiect drepturi rezultate din desfăşurarea raporturilor sale de muncă cu pârâta, astfel că, în conformitate cu art. 231 din Codul muncii, litigiul are natura unui conflict de muncă.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 147/14.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, fiind astfel incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile (...) privind (...) conflictele de muncă (...)".

Dispoziţiile legale anterior evocate, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., impun concluzia că, din moment ce legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluţionată în apel categoria de litigii căreia i se circumscrie prezenta cauză, decizia civilă nr. 147/14.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, era definitivă de la data pronunţării, după cum corect a menţionat şi instanţa de apel în dispozitivul acesteia, conform art. 425 alin. (3) C. proc. civ., nesusceptibilă, aşadar, de exerciţiul căii de atac a recursului.

Cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil şi, în baza art. 453 C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a recurentului-reclamant, să îl oblige la plata către intimata-pârâtă a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, avansate în prezenta fază procesuală şi dovedite în condiţiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A., prin mandatar C., împotriva deciziei civile nr. 147/14.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2024.