Annulment motion inadmissible for challenging the timing of an appeal filing rather than alleging a material procedural error

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Învestită fiind cu soluţionarea contestaţiei în anulare ce formează obiectul dosarului nr. x/2023, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, la termenul de judecată din 8 iunie 2023, a pus în discuţie natura juridică a cererilor formulate de către contestatorul A., prin care acesta a invocat incompatibilitatea completului de judecată constituit din cei 2 judecători şi grefierul de şedinţă.

La acelaşi termen, faţă de conţinutul cererilor şi scopul urmărit de contestator, instanţa a constatat că cererile formulate la datele de 09.05.2023, 11.05.2023, 22.05.2023 şi 03.06.2023 reprezintă cereri de recuzare a completului de judecată în raport de prevederile exprese ale art. 44 şi urm. C. proc. civ.

Contestatorului i s-a pus în vedere, pentru termenul acordat în vederea soluţionării cererii de recuzare, să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 300 RON, conform art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din 19 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, a fost admisă excepţia netimbrării cererii de recuzare, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a fost anulată cererea formulată de contestatorul A..

2. Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., împotriva încheierii din 19 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 643 din 26 martie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, recursul recurentului A. a fost respins ca prematur formulat.

3. Împotriva acestei decizii A. a formulat contestaţie în anulare, solicitând anularea deciziei pronunţate de instanţa supremă şi emiterea unei alte hotărâri în urma unei judecăţi corecte.

În susţinerea căii extraordinare de atac formulate, contestatorul a precizat că, atât hotărârea atacată cu recurs, cât şi recursul în sine au aceeaşi dată, memoriul de recurs fiind transmis pe cale electronică după afişarea soluţiei pronunţate de instanţa de recurs, respectiv la ora 18:44. Prin urmare, este nelegală invocarea prematurităţii cu privire la exercitarea recursului.

În drept au fost invocate prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 23 mai 2024 sub nr. x/2024, fiind fixat termen de judecată în şedinţă publică la 8 octombrie 2024, cu citarea părţilor.

La 26 septembrie 2024 contestatorul a transmis la dosar cerere de renunţare la judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., fără a fi însă semnată olograf.

Prin întâmpinarea înregistrată la 03.10.2024, intimatul Ministerul Apărării Naţionale pentru Centrul Militar Judeţean Braşov a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, având în vedere că motivele invocate de contestator nu se circumscriu prevederilor art. 503 C. proc. civ.

Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor contestaţiei în anulare formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Fiind o cale de atac de retractare, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, motivele pentru care contestaţia în anulare poate fi invocată nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situaţii decât cele conţinute expres în dispoziţiile C. proc. civ., simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată şi interesul propriu al reluării judecăţii în fond nefiind suficiente, în măsura în care nu se circumscriu motivelor prevăzute de lege.

Art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat de contestator ca temei al demersului judiciar, reglementând obiectul şi motivele contestaţiei în anulare, stipulează în sensul că hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În ceea ce priveşte sintagma "erori materiale", se cuvine subliniat că aceasta nu poate viza decât acele greşeli materiale de ordin procedural, care au determinat pronunţarea unei soluţii eronate, ca urmare a neobservării sau confundării unor elemente ori date materiale esenţiale, existente la dosarul cauzei la momentul pronunţării hotărârii atacate, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului.

Aşadar, noţiunii de greşeală materială nu îi pot fi circumscrise alte critici ce ţin de judecata cauzei, constând în aplicarea greşită a unor dispoziţii legale, întrucât, dacă s-ar permite un astfel de demers procedural, în realitate, s-ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, respectiv reanalizarea aceleiaşi căi de atac prin redeschiderea unei judecăţi soluţionate definitiv, aspect nepermis de lege.

În speţă, deşi invocă temeiul prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., autorul căii extraordinare de atac de retractare nu formulează critici în sensul cerut de respectivul text de lege.

Astfel, în cererea formulată nu se regăsesc motivele la care se referă norma mai sus evocată. Contestatorul formulează critici referitoare la momentul şi modul de declarare a căii de atac a recursului, fără a fi semnalată eroarea materială din cuprinsul deciziei prin care s-a respins recursul ca fiind prematur formulat împotriva unei încheieri premergătoare, înainte de pronunţarea deciziei de dezînvestire a instanţei.

Prin urmare, argumentele invocate prin care se urmăreşte infirmarea soluţiei pronunţate, în sensul unei erori de judecată, susţin doar formal temeiurile contestaţiei în anulare, fără a putea fi încadrate în cazurile reglementate de art. 503 din C. proc. civ., motiv pentru care contestaţia în anulare este inadmisibilă.

Prin art. 129 din Constituţia României, cu referire la art. 126 din Legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac extraordinare împotriva unei hotărâri definitive, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi autorităţilor şi contestaţia în anulare nu este admisibilă.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 643 din 26 martie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 508 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 643 din 26 martie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2024.