Inadmissibility of cassation appeal where contract execution litigation is barred from further appeal by specific public procurement law

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată la 03.08.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. - S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună, obligarea pârâtei la plata sumei de 589.861 RON, plătită în plus de reclamantă cu titlu de chirie în ultimii 3 ani anteriori formulării cererii faţă de valoarea corectă ce era datorată către pârâtă (totalul pretenţiilor fiind compus din suma de 182.860 RON, ce reprezintă contravaloarea chiriilor încasate în mod incorect în ultimii 3 ani anteriori formulării acţiunii pentru mijloacele fixe ce aparţin domeniului public al statului şi suma de 368.454 RON, reprezentând contravaloarea chiriilor încasate în mod incorect în ultimii 3 ani anteriori formulării acţiunii pentru toate mijloacele fixe pentru care nu s-au aplicat corect prevederile aplicabile IFRS); obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente şi a cheltuielilor de judecată.

S-a solicitat şi obligarea pârâtei la plata sumei de 182.860 RON, sumă plătită în plus de reclamantă cu titlu de chirie în ultimi 3 ani anteriori formulării prezentei cereri faţă de valoarea corectă ce era datorată către pârâtă, pentru mijloacele fixe ce aparţin domeniului public al statului şi pentru care s-a perceput chirie; obligarea la plata dobânzii legale în raport de sumele la care va fi obligată să le restituie precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

S-a solicitat şi obligarea pârâtei la plata sumei de 368.454 RON, sumă plătită în plus de reclamantă cu titlu de chirie în ultimii 3 ani anteriori formulării prezentei cereri faţă de valoarea corectă ce era datorată către pârâtă pentru toate mijloacele fixe evaluate în mod incorect conform prevederilor aplicabile IFRS; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în raport de sumele la care va fi obligată să le restituie precum şila plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 1270, art. 1777, art. 1780, art. 1781 şi urm. din C. civ., art. 1345 C. civ., art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, H.G. Nr. 581/1998, H.G. nr. 589/2006, O.U.G. nr. 102/2013, O.M.F.P. nr. 2861/2009, O.M.F.P. nr. 1802/2014, H.G. nr. 643/2011, I.F.R.S. 13, IAS 16.

Pârâta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. - S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile de necompetenţă materială, netimbrare şi inadmisibilitate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 56 din 17.01.2023 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a, reţinând că litigiul decurge din executarea unui contract, fiind incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, lege specială care se aplică cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor.

Prin precizările depuse de reclamantă în faţa Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în data de 21.04.2023, aceasta a arătat că, alături de prevederile legale deja menţionate în cererea de chemare în judecată, temeiul juridic al acţiunii este şi îmbogăţirea fără justă cauză, respectiv art. 1357 şi urm. din C. civ., respectiv răspunderea pentru fapta proprie.

Prin sentinţa civilă nr. 1376/2023 din 29.05.2023 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A., ca inadmisibilă.

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L. prin care a criticat soluţia de respingere a cererii ca inadmisibilă, solicitând admiterea apelului în totalitate cu consecinţa anulării sentinţei sau schimbarea în parte a sentinţei apelate.

Prin decizia civilă nr. 1388/A din 06.10.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul declarat de reclamantă, fiind anulată sentinţa apelată şi acordat termen de judecată pentru rejudecarea cauzei.

În evocarea fondului, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată prin decizia civilă nr. 1890A pronunţată la 8 decembrie 2023.

3. Împotriva acestei din urmă decizii, la data de 27.02.2024, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în totalitate a deciziei recurate şi retrimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 14 martie 2024.

La 13 mai 2024, intimata-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. - S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

Prin rezoluţia din 1 iulie 2024 a fost stabilit, pentru soluţionarea recursului, termen de judecată la 8 octombrie 2024 cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte, stabilind ordinea de soluţionare a excepţiilor, va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi art. 248 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, pot exercita doar căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei, la plata sumei de 589.861 RON, reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a derulării defectuoase a contractului de închiriere nr. x din 30.11.2010, încheiat prin licitaţie publică.

Înalta Curte constată că prima instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost învestită prin hotărârea de declinare a competenţei, pronunţată de secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, care a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, cu motivarea că legea specială se aplică cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor, iar procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante.

Totodată, învestită cu soluţionarea căii de atac a apelului, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în considerentele deciziei de admitere a apelului şi de anulare a sentinţei primei instanţe a reţinut că obiectul litigiului vizează pretenţii ce decurg din executarea unui contract administrativ, confirmând incidenţa prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016.

Prin urmare, această calificare juridică a obiectului şi cauzei litigiului dintre părţi prin hotărâri definitive pronunţate în interiorul procesului, care se bucură de autoritate de lucru judecat şi nu mai pot fi contrazise în raport cu dispoziţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., atrage incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 101/2016, care reglementează căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică.

Având în vedere data declanşării procesului, 03.08.2022, calea de atac se va determina, potrivit art. 24 şi art. 27 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 101/2016, aşa cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 26/2022, în vigoare de la 21.03.2022.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, "Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (31) din aceeaşi lege, "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. (...)".

Din textele legale anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile privind executarea contractelor administrative pot fi atacate numai cu apel, obiectul acţiunii încadrându-se, astfel, într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv teza finală, în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Menţionarea în dispozitivul deciziei recurate a căii de atac a recursului nu este de natură să confere recurentei dreptul de a ataca hotărârea, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii reglementat de art. 457 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1890 A din 8 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1890 A din 8 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2024.