Extraordinary annulment barred for substantive pension valuation errors lacking statutory grounds under Article 503 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 19.05.2022 sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să anuleze decizia nr. 212845/10.05.2022 emisă de pârâtă.

La 28.06.2022, reclamantul a depus o cerere precizatoare, solicitând luarea în considerare a condiţiilor deosebite de muncă în care a lucrat efectiv timp de 23 ani, 1 lună şi 25 zile în grupa a II-a de muncă şi a perioadei de ucenicie la locul de muncă, conform contractului nr. x/15.09.1970; valorificarea sporurilor realizate în întreaga activitate şi anularea tuturor deciziilor false emisă de pârâtă; obligarea pârâtei la daune morale în cuantum de 20.000 RON.

La 09.07.2022, reclamantul a depus cerere modificatoare, învederând că înţelege să se judece şi cu Casa Naţională de Pensii Publice şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Prin sentinţa civilă nr. 6729 din 28.10.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Casa Naţională de Pensii Publice ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a admis în parte acţiunea în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a anulat decizia de pensie nr. 212845/10.05.2022 şi a obligat intimata să emită o decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului şi cu valorificarea veniturilor suplimentare constând în "acord global, prime, ore suplimentare, program prelungit şi compensaţii" atestate de adeverinţa nr. x/04.02.2022 emisă de B. S.A., începând cu 01.05.2022; a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe civile, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 5234/2023 din 24.10.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul pârâtei şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a înlăturat de la valorificare veniturile suplimentare constând în "acord global, prime, ore suplimentare, program prelungit şi compensaţii" atestate anterior datei de 01.01.1991 de adeverinţa nr. x/04.02.2022 emisă de C. S.A.; a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

3. Recursul reclamantului A. declarat împotriva acestei din urmă decizii a fost respins ca inadmisibil de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 1058 pronunţată la 16 mai 2024.

4. Fără să invoce un temei de drept, reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1058 din 16 mai 2024, solicitând rejudecarea cauzei şi restituirea tuturor drepturilor de pensie reţinute abuziv de către pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, valorificarea tuturor perioadelor de muncă şi a sporurilor pe principiul contributivităţii, inclusiv sporul lunar de muncă în acord global, conform adeverinţelor şi a menţiunilor din carnetul de muncă şi eliminarea tuturor inechităţilor privind pensia.

În susţinerea căii extraordinare de atac, contestatorul a invocat autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, precizând totodată faptul că pârâta, prin decizia nr. 212845/14.06.2001, i-a încălcat dreptul de pensie, întrucât nu a ţinut cont la întocmirea dosarului de pensie pentru invaliditate de muncă gradul II de încadrarea corectă în grupele de muncă şi nu a solicitat angajatorilor eliberarea adeverinţei privind încadrarea în grupa superioară de muncă conform dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990 şi ale Ordinului nr. 125/1990 în termenul legal de 30 de zile.

Contestatorul a afirmat că angajatorii săi, respectiv D. şi C., au emis adeverinţe de muncă neconforme şi documente care nu reflectă toate sporurile lunare realizate, ducând la calcularea incorectă a pensiei, fiind astfel discriminat.

Potrivit autorului căii de atac, deciziile Curţii de Apel Bucureşti şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt abuzive şi discriminatorii, având în vedere că pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti nu s-a prezentat la niciun termen de judecată şi nu şi-a susţinut cererea de apel prin înscrisuri doveditoare.

Prin contestaţia în anulare s-a mai solicitat recunoaşterea experienţei de muncă din perioada de ucenicie, conform legislaţiei aplicabile la momentul respectiv, inclusiv perioada de practică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 30 mai 2024 sub nr. x/2024, fiind fixat termen de judecată în şedinţă publică la 8 octombrie 2024, cu citarea părţilor.

Prin întâmpinarea înregistrată la 02.09.2024, intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Contestatorul a depus la dosar concluzii scrise şi un set de înscrisuri, prin care a solicitat, în esenţă, anularea deciziei atacate ca fiind nelegală şi neconstituţională, precum şi respingerea apărărilor formulate de intimată pe calea întâmpinării.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 508 alin. (1) şi art. 494 din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin care se solicită instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Motivele contestaţiei în anulare au caracter limitativ şi de strictă interpretare, calea de atac neputând fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia în anulare poate fi exercitată în situaţia în care partea nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la termenul când avut loc judecata.

Contestaţia în anulare reglementată de art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs, respectiv în apel [art. 503 alin. (3) din C. proc. civ..] a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Or, contestatorul s-a declarat nemulţumit generic de hotărârea atacată şi de modul în care instanţele anterioare au dezlegat litigiul, fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 503 din C. proc. civ. anterior prezentate, susţinând că decizia de pensie a fost calculată greşit, nefiindu-i recunoscute corect perioadele de muncă şi sporurile aferente, prin urmare vizând aspecte ale fondului cauzei şi nu soluţia de respingere ca inadmisibil a recursului prin decizia atacată.

În consecinţă, niciunul dintre argumentele invocate nu ar putea fi încadrat în cazurile de contestaţie în anulare reglementate de art. 503 din C. proc. civ., motiv pentru care instanţa va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare.

Obiectul contestaţiei în anulare, hotărârea dată în recurs, precum şi motivele pentru care aceasta poate fi retractată, nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situaţii decât cele conţinute expres în dispoziţiile legal citate.

Prin art. 129 din Constituţia României, cu referire la art. 126 din Legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile legii.

Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală, în conformitate cu prevederile art. 457 din C. proc. civ., care statuează asupra principiului legalităţii căilor de atac.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1058 din 16 mai 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 508 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1058 din 16 mai 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2024.