Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Timiș Court of Appeal in labor discrimination suit over wage disparity

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 17.03.2023, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să recunoască starea de discriminare salarială în care se află, în calitate de personal auxiliar de specialitate din domeniul "JUSTIŢIE", începând cu august 2018, prin neacordarea salariului de baza brut lunar şi a sporurilor de risc, suprasolicitare neuropsihică şi confidenţialitate, precum şi a sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase, la nivelul specialiştilor IT din instanţe şi parchete şi, în consecinţă, uniformizarea modului de calcul a acestor drepturi salariale, pentru perioada menţionată şi în continuare şi repararea prejudiciului produs începând cu august 2018 şi în continuare, sumă ce va fi actualizată şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 3741/13.06.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Pentru a pronunţa astfel, a reţinut incidenţa art. 269 din Codul muncii şi că reclamantele au domiciliul în Timişoara, judeţul Timiş.

Prin sentinţa civilă nr. 1058/05.10.2023, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunţa astfel, a reţinut că nu se aplică doar dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, ci şi art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., fiind relevantă şi decizia nr. 7/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, având în vedre că reclamantele au calitatea de grefieri în cadrul Serviciului Teritorial Timişoara al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Prin sentinţa nr. 1293/2024 din 22.05.2024, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut aplicabilitatea art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi faptul că reclamantele domiciliază şi au locul de muncă în Timişoara.

De asemenea, instanţa a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., deoarece reclamantele sunt grefieri în cadrul unei structuri teritoriale, iar statutul acestora diferă de cel al personalului din parchetele de drept comun organizate pe lângă instanţe, subunităţile Direcţiei Naţionale Anticorupţie nefiind arondate instanţelor, precum celelalte unităţi de parchet din cadrul Ministerului Public şi nici cele ale art. 127 alin. (21) şi (2) C. proc. civ., întrucât Tribunalul Timiş nu are calitate de pârât în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 12.07.2024.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamantele îndeplinesc funcţia auxiliară de specialitate de grefier în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, iar acţiunea are drept obiect acordarea de drepturi salariale.

Articolul 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prevede că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Este adevărat că, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, însă sintagma "se aplică în mod corespunzător" vizează desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 43/2002, Direcţia Naţională de Anticorupţie este o structură autonomă, cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie, care îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României, funcţionând în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi având sediul în municipiul Bucureşti.

Prin urmare, organizarea D.N.A. în structură centrală şi structuri teritoriale nu îngăduie concluzia că cele din urmă ar funcţiona pe lângă alte instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauza de faţă, în care reclamantele sunt grefieri în cadrul unei structuri teritoriale.

Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi revine instanţei de la domiciliul reclamantului.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Timiş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2024.