Insolvency liquidation: Admissibility of revision based on res judicata lacking identity of parties in determining date of ceased payments

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 290/Ap/29.02.2024, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2017, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentând că este contradictorie deciziilor nr. 608/Ap/22.04.2016 şi nr. 370/Ap/28.03.2018, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2017

În motivare, revizuentul a subliniat că elementul esenţial al tuturor cauzelor în discuţie îl constituie data la care debitoarea B. S.R.L. a intrat în stare de încetare plăţi şi, implicit, în insolvenţă, chestiune de fapt esenţială în cadrul unui litigiu bazat pe art. 169 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2014.

Evidenţiind demersurile lichidatorului judiciar, revizuentul a făcut referire la dosarul nr. x/2017, având ca obiect cererea de atragere a răspunderii sale, în temeiul art. 169 lit. a) şi e) din Legea nr. 85/2014, în calitate de asociat unic şi administrator al B. S.R.L., pentru actul de vânzare-cumpărare nr. x/08.03.2017 încheiat între debitoare şi C. S.R.L, evaluat la suma de 210.129,50 RON; lichidatorul a considerat că această tranzacţie este una frauduloasă, realizată fără un raport de expertiză pentru stabilirea preţului de piaţă şi achitat un preţ sub cel al pieţei, în frauda creditorilor cu scopul sustragerii bunurilor de la valorificare în cadrul procedurii insolvenţei. Totodată, a făcut referire şi la cererea fundamentată pe art. 169 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2014, în care lichidatorul a apreciat că revizuentul se face vinovat de plata dividendelor în valoare de 385.000 RON către el însuşi, la data de 22.02.2017, susţinând că această plată a fost realizată cu prioritate, dat fiind că starea de încetare a plăţii ar fi survenit la 08.03.2016, data pronunţării sentinţei civile nr. 631/08.03.2016 a Tribunalului Cluj în dosarul nr. x/2015.

Revizuentul a contestat aceste concluzii ale lichidatorului integrate în dosarul nr. x/2017, argumentând că sunt în contradicţie cu alte hotărâri definitive pronunţate anterior în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2017

Astfel, în dosarul nr. x/2015, privind cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva B. S.R.L., formulată de creditoarea D. S.R.L., Tribunalul Braşov şi ulterior Curtea de Apel Braşov au statuat că, la data de 22.04.2016, B. S.R.L. nu se afla în stare de insolvenţă, apreciindu-se că o astfel de calificare a stării de insolvenţă nu putea avea loc decât după pronunţarea unei decizii definitive în dosarul nr. x/2015. De asemenea, Curtea de Apel Braşov a reţinut mai multe aspecte relevante pentru stabilirea datei la care a survenit încetarea de plăţi în cadrul societăţii B. S.R.L., în contextul pretenţiilor formulate de creditoarea D. S.R.L., subliniind că (i) suma de 612.559,88 RON cerută de creditoare a fost contestată, ceea ce făcea creanţa necertă, conform art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014, astfel că nu era îndeplinită una dintre condiţiile necesare pentru deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei; (ii) s-a admis apărarea debitoarei, care a susţinut că nu se află în stare de insolvenţă, având suficiente lichidităţi pentru plata datoriilor curente, astfel că refuzul debitoarei de a plăti o sumă contestată fiscal nu putea fi considerat ca incapacitate de plată.

În cadrul dosarului nr. x/2017, având ca obiect contestaţiile la tabelul preliminar de creanţe al B. S.R.L., chiar şi la data de 25.03.2018, Curtea de Apel Braşov punea în discuţie caracterul exigibil sau nu al creanţei D. S.R.L., dispunând integrarea acestei creanţe sub condiţie în cadrul procedurii şi validând astfel concluziile anterioare ale instanţei, reţinute în dosarul nr. x/2015, potrivit cărora nu exista o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a D. S.R.L. care să depăşească nivelul lichidităţilor deţinute de B. S.R.L., necesară constatării încetării de plăţi. De asemenea, curtea de apel a reţinut că respectiva creanţă de 360.875,86 RON a fost înscrisă în tabelul de creanţe ca şi creanţă pură şi simplă, până la soluţionarea recursului la instanţa supremă.

Potrivit revizuentului, din analiza acestor aspecte reiese că în ambele dosare, instanţele din Braşov au concluzionat că starea de încetare de plăţi şi cea de insolvenţă a B. S.R.L. a intervenit concomitent cu data definitivării soluţiei din dosarul nr. x/2017, adică cel mai devreme la data de 22.04.2017.

Evidenţiind existenţa unei practici neunitare în aplicarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susţinut că demersul său este justificat în lumina considerentelor din decizia nr. 102/2021 a Curţii Constituţionale; acesta a argumentat că, odată clarificată o chestiune litigioasă, nu mai poate fi soluţionată diferit pe baza unui probatoriu care nu este substanţial mai complex sau diferit de cel analizat de judecătorul primului dosar ori pentru motivul lipsei unei identităţi de obiect, părţi şi cauză. De altfel, în considerarea argumentelor prezentate raportat la prezenta cauză, reiese că data survenirii stării de încetare de plăţi, mai ales în raport cu aceeaşi creanţă împotriva debitorului, nu poate fi o chestiune volatilă, care într-un anumit litigiu să fie stabilită într-un fel şi la o anumită dată, iar într-un alt litigiu să fie stabilită diferit, la o altă dată, în condiţiile în care reperele nu au suferit modificări.

Concluzionând, a arătat că după ce a fost stabilită data survenirii stării de încetare de plăţi şi insolvenţă a societăţii B. S.R.L., odată cu soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017, la data de 22.05.2017, acest aspect factual a dobândit autoritate de lucru judecat şi nu mai poate fi reanalizat în alte dosare. În consecinţă, orice analiză privind aplicarea art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 în legătură cu plăţile efectuate către revizuentul A., la data de 22.02.2017, trebuie să aibă în vedere acest reper obiectiv al datei încetării de plăţi şi al insolvenţei stabilit la 22.05.2017.

În acest context, a evidenţiat că din decizia a cărei retractare o solicită rezultă implicit că suma de 385.000 RON achitată de B. S.R.L. către revizuent la data de 22.02.2017 ar trebui considerată prioritară, dată fiind efectuarea ei în luna anterioară constatării oficiale a încetării de plăţi; această concluzie intră în contradicţie cu aspectele reţinute în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2017, unde se aplică dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate în cadrul cererii de revizuire. În plus, aplicând principiul autorităţii de lucru judecat, revizuentul consideră surprinzătoare soluţia din dosarul nr. x/2017, având în vedere că completele care au judecat dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2017 sunt parţial identice cu cel al prezentului dosar.

În final, a evidenţiat că, în toate dosarele analizate anterior, instanţele de la Braşov, prin hotărâri definitive, au stabilit că starea de încetare de plăţi şi insolvenţa B. S.R.L. au intervenit concomitent cu data definitivării soluţiei pronunţate în dosarul nr. x/2017, iar această stabilire a datei încetării de plăţi a fost determinantă în deciziile pronunţate în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2017

Intimata a înregistrat la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 886/AP/2024 din 28.05.2024, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe rolul căreia a fost înregistrată la 07.06.2024.

Analizând, în mod prioritar admisibilitatea revizuirii, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prevalându-se de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul susţine că decizia atacată, nr. 290/Ap/29.02.2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă, contravine puterii de lucru judecat a deciziilor nr. 608/Ap/22.04.2016 şi nr. 370/Ap/28.03.2018, pronunţate de aceeaşi instanţă; acesta argumentează că, din moment ce data survenirii stării de încetare de plăţi şi insolvenţă a societăţii B. S.R.L. a fost stabilită odată cu soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017, la data de 22.05.2017, această chestiune a dobândit autoritate de lucru judecat; astfel, consideră că orice analiză privind aplicarea art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 în legătură cu plăţile efectuate către revizuent la data de 22.02.2017, trebuie să aibă în vedere acest reper obiectiv al datei deja stabilite.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, iar, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Autoritatea de lucru judecat se poate manifesta atât sub forma unui efect negativ, cât şi a unuia pozitiv. Dacă în ipoteza în care autoritatea de lucru judecat se manifestă sub forma efectului negativ, legea pretinde cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, atunci când se manifestă pozitiv, identitatea trebuie să vizeze doar părţile.

Această concluzie rezultă din analiza art. 431 alin. (1) C. proc. civ., pentru cerinţa triplei identităţi, respectiv din examinarea art. 435 C. proc. civ., pentru cerinţa identităţii de părţi. În acest din urmă caz, instanţa supremă notează că, atât timp cât autoritatea de lucru judecat constituie un efect al hotărârii judecătoreşti, caracterul acesteia, de a fi obligatorie şi producătoare de efecte, se manifestă numai între părţi şi succesorii lor, faţă de terţi, hotărârea nu produce decât un efect de opozabilitate.

Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte va examina dacă cerinţa identităţii de părţi este întrunită.

Astfel, în procesul finalizat prin decizia nr. 290/Ap/29.02.2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă, a cărei retractare se solicită, au figurat ca părţi E.., lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., în calitate de reclamantă, şi A., în calitate de pârât.

În cel de-al doilea litigiu, soluţionat prin decizia nr. 370/Ap/28.03.2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă, părţile implicate au fost societatea B. S.R.L., în calitate de debitoare, societăţile F. S.R.L., D. S.R.L. şi G. S.R.L., în calitate de creditoare, şi administratorul judiciar al debitoarei, respectiv E..

În cel de-al treilea litigiu, soluţionat prin decizia nr. 608/Ap/22.04.2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă au figurat ca părţi, creditoarea S.C. D. S.R.L. şi debitoarea B. S.R.L.

Se constată, aşadar, că cele trei procese nu s-au derulat între aceleaşi părţi, revizuentul fiind terţ.

Faţă de argumentele precedente, nu poate fi reţinută incidenţa art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 513 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 290/Ap/29.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimata E.., în calitate de lichidator judiciar al B. S.R.L.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2024.