Mandatory suspension of proceedings for unexplained absence of all parties in the absence of a request for trial in absentia

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă sub nr. x/2021, A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova, a formulat contestaţie împotriva deciziei de pensionare nr. 358309/23.08.2021, solicitând ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige intimata la recalcularea drepturilor de pensie.

Prin sentinţa civilă nr. 1937/20.09.2022, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 248/08.02.2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat contestaţie în anulare, fundamentată pe art. 503 alin. (2) C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă sub nr. x/2023.

La 13.06.2023, numitul B., în calitate de fiu al contestatorului, a informat instanţa despre decesul lui A., survenit la 30.05.2023.

Prin încheierea din 25.01.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a consemnat faptul că B., C. şi D., în calitate de moştenitori ai contestorului A., şi-au însuşit contestaţia în anulare; totodată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor.

Împotriva acestei încheieri, B., C. şi D. au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

În motivare, recurenţii au invocat nelegalitatea încheierii şi imposibilitatea de a se prezenta în faţa curţii de apel, context în care solicită admiterea recursului şi repunere cauzei pe rol.

Înalta Curte a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, reţinând următoarele:

Preliminar, Înalta Curte constată că recursul nu a fost întemeiat în drept, dar, faţă de dezvoltarea criticilor din memoriul de recurs, se poate aprecia că acesta este fundamentat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât chestiunea de drept supusă analizei vizează luarea greşită a măsurii suspendării judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia "Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Prin edictarea acestor dispoziţii, legiuitorul a stabilit împrejurarea că, în lipsa exprimării neechivoce a intenţiei de soluţionare a cauzei chiar şi în lipsa părţilor litigante, se prezumă că părţile s-au desistat, iar suspendarea soluţionării judecării cauzei în aceste condiţii nu apare ca o opţiune posibilă, ci ca o obligaţie legală, fiind instituită printr-o măsură imperativă.

Raţiunea normei enunţate rezidă în respectarea principiilor disponibilităţii, contradictorialităţii şi dreptului la apărare al părţilor, care guvernează procesul civil şi care împiedică instanţa de judecată să procedeze la judecata cauzei în absenţa părţilor, în condiţiile în care niciuna nu a cerut soluţionarea în lipsă.

Justificarea invocată de recurenţi în recurs, referitoare la imposibilitatea de prezentare în faţa curţii de apel, nu prezintă relevanţă, având în vedere că în conformitate cu art. 10 C. proc. civ. părţile trebuie să îşi susţină pretenţiile şi apărările în mod activ şi să contribuie la desfăşurarea eficientă a procesului, în vedere finalizării acestuia; această normă consacră principiile disponibilităţii şi contradictorialităţii, impunând părţilor să acţioneze cu bună-credinţă şi să respecte procedurile judiciare, astfel încât lipsa nejustificată de prezentare să nu împiedice desfăşurarea corespunzătoare a procesului.

Aşadar, Înalta Curte constată că, în lipsa unei solicitări de judecare în absenţă şi a prezenţei părţilor la strigarea cauzei, curtea de apel în mod legal a luat măsura suspendării judecării acesteia. Aceasta deoarece odată întrunite condiţiile impuse de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa este obligată să dispună suspendarea fără a mai efectua vreun alt act de procedură.

Astfel, în considerarea celor ce preced, constatând că încheierea recurată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii B., C. şi D. împotriva încheierii din 25.01.2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2024.