Labor dispute: dismissal of appeal for lack of current interest due to prior full enforcement of reinstatement and back-wage orders

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

În dosarul înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, sub nr. x/2022, având ca obiect apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 3236/14.11.2023, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, A. S.A. a solicitat, în temeiul art. 450 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării provizorii a hotărârii apelate.

Prin încheierea din 12.03.2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis în parte cererea şi a suspendat executarea provizorie a hotărârii, până la soluţionarea cauzei în apel, în privinţa obligaţiei de emitere a deciziei de reluare a activităţii începând cu data de 01.08.2022, a celei de punere la dispoziţie a mijloacelor necesare pentru exercitarea atribuţiilor de şef sucursală, a celei de reintegrare a reclamantului în locul de muncă ocupat anterior concedierii, precum şi a celei de plată a despăgubirii echivalente cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate, începând cu 27.01.2023 şi până la data reintegrării efective, şi a dobânzii legale aferente acestei sume; a respins în rest ca nefondată cererea de suspendare a executării hotărârii.

Împotriva acestei încheieri, A. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea în parte a hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

În motivare, după prezentarea situaţiei de fapt, în esenţă, a susţinut că încheierea cuprinde motive contradictorii deoarece, deşi instanţa a suspendat obligaţia de emitere a deciziei de reprimire la muncă a intimatului şi de a îi pune la dispoziţie mijloacele pentru derularea activităţii, aceasta nu a suspendat şi obligaţia de plată a drepturilor salariale pentru perioada 01.08.2022-27.12.2022. Or, plata drepturilor salariale este corelativă perioadei în care se prestează sau ar fi trebuit să se presteze munca efectivă pe postul de şef, astfel că nu se poate identifica justificarea sau raţiunea achitării drepturilor salariale aferente acestui post care nu există.

În continuare, a evidenţiat impactul deosebit de grav asupra societăţii şi a arătat că sumele acordate de tribunal şi în privinţa cărora nu a fost suspendată executarea nu au caracter cert, iar plata unei sume nedatorate va afecta în mod grav nu numai fondul salarial şi drepturile celorlalţi salariaţi care vor fi în situaţia să nu îşi încaseze la timp salariile, ci şi însăşi activitatea societăţii, întrucât ar trebui să achite reclamantului drepturile salariale de 11.898 RON brut pe lună şi stimulentul de inserţie de 650 RON pe lună, la care se adaugă dobânzile legale.

Totodată, a mai susţinut că imaginea societăţii va fi afectată şi va scădea în mod vădit încrederea partenerilor de afaceri, iar faptul că prejudicierea este gravă şi ireversibilă este confirmată de situaţia economică actuală a societăţii, fiind o vădită inechitate şi dezechilibru ca societatea să fie obligată la plata unor despăgubiri considerabile unui salariat care nu a prestat efectiv nicio activitate concretă.

În final, a arătat că instanţa a ignorat total situaţia economică a societăţii şi imposibilitatea reală şi obiectivă de a-l reprimi pe intimat în activitate, pe un post care nu mai există, fiind desfiinţat, astfel că devine indubitabil că nu există nicio justificare de plată a drepturilor salariale pentru perioada aflată în discuţie.

De altfel, instanţa de fond a ignorat faptul că intimatul nu se putea şi nu se poate bucura de protecţia dispoziţiilor legale ce pretinde că i-ar fi aplicabile. În plus, intimatul a refuzat în mod nejustificat postul oferit de A., post de conducere în egală măsură şi corespunzător pregătirii sale profesionale şi oferit în condiţii financiare identice cu cel de şef sucursală. Astfel, instanţa de fond a încălcat art. 10 alin. (8) din Legea nr. 202/2002 şi a ignorat faptul că se subscrie dispoziţiilor Legii nr. 296/2023.

Potrivit recurentei, curtea de apel, procedând în sensul nesuspendării executării şi a acestor obligaţii, a încălcat art. 450, coroborat cu art. 719 C. proc. civ.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

La 28.05.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului; totodată, a ataşat înscrisuri care atestă punerea în executare a sentinţei civile pronunţate de tribunal.

Analizând excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Articolul 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevede că orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes; în caz contrar, legiuitorul a prevăzut că aceasta va fi respinsă ca lipsită de interes, în condiţiile art. 40 alin. (1) C. proc. civ. iar, în conformitate cu art. 458 C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Interesul, înţeles ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca, potrivit art. 33 teza I C. proc. civ., acesta să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual şi să se menţină pe tot parcursul procesului, inclusiv în căile de atac.

În cauză, la momentul declarării căii de atac, interesul era determinat şi justificat prin solicitarea casării în parte a încheierii prin care fusese admisă în parte cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 3236/14.11.2023, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă.

Totuşi, ulterior înregistrării recursului declarat de către pârâtă, în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2024, au fost calculate şi executate drepturile salariale aferente perioadei 01.08.2022-27.12.2022, precum şi stimulentul de inserţie aferent perioadei 01.08.2022-17.08.2023, împreună cu dobânda legală, Astfel, suma de 59.289,29 RON a fost încasată, iar executarea silită încetată, aşa încât soluţionarea recursului în sensul urmărit de recurentă a devenit redundant.

În acest context procesual, recurenta nu mai justifică un interes actual în soluţionarea recursului, întrucât o eventuală măsură a suspendării nu mai poate fi dispusă.

Aşa fiind, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca lipsit de interes, reţinând că a fost executată sentinţa civilă nr. 3236/14.11.2023, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva încheierii din 12.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2024.