Inadmissibility of cassation against preparatory order requalifying appeal due to finality of merits judgment

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra cererii de recurs de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiul Secuiesc la 18.01.2019 sub nr. x/2019, reclamanţii Oraşul Vlăhiţa şi Consiliul Local Vlăhiţa au chemat în judecată pârâtele A., B. S.R.L., C. S.R.L. şi D. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să rezilieze contractul de concesiune nr. x/31.05.2004, să oblige pârâtele la plata sumei de 2.599,8 euro, reprezentând redevenţa restantă aferentă perioadei 01.07.2018-31.12.2018, precum şi în continuare până la momentul rămânerii definitive a hotărârii, şi la predarea către reclamanţi a bunurilor ce fac obiectul contractului menţionat anterior, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1182/2019 din 11.04.2019, Judecătoria Odorheiul Secuiesc a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Prin încheierea civilă nr. 245/25.02.2020, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiul Secuiesc; constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a înaintat dosarul Curţii de Apel Târgu-Mureş pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Prin încheierea civilă nr. 56/CC/16.09.2020, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia Civilă, pe rolul căruia a fost înregistrată sub nr. x/2019*.

Prin sentinţa civilă nr. 306/17.03.2022, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei A. şi a respins acţiunea împotriva pârâtei A. pentru lipsa capacităţii de folosinţă; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor B. S.R.L., C. S.R.L. şi D. S.R.L.; a admis în parte acţiunea împotriva pârâtelor B. S.R.L., C. S.R.L. şi D. S.R.L., a reziliat contractul de concesiune nr. x/31.05.2004 şi a obligat pârâtele să predea reclamanţilor toate bunurile ce fac obiectul contractului enunţat; a respins în rest acţiunea şi a obligat-o pe pârâta B. S.R.L. să achite reclamanţilor suma totală de 21.186 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, atât reclamanţii, cât şi pârâta B. S.R.L. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 275/A/14.12.2022, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul pârâtei, a admis apelul reclamanţilor şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis cererea de obligare a pârâtelor la plata către reclamanţi a redevenţei restante pentru perioada 01.07.2018-13.12.2022 în cuantum de 5.200 euro/an, echivalentul în RON; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a obligat pârâtele la plata către reclamanţi a sumei de 15.067,48 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Prin decizia nr. 1973/10.10.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel, ca instanţă de recurs.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş - a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019.

Prin încheierea din 08.02.2024, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a recalificat calea de atac din apel în recurs şi a pus în vedere părţilor să formuleze cerere de recurs.

La 19.02.2024, reclamanţii au declarat recurs, iar la 20.02.2024, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 169/R/26.03.2024, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul pârâtei, a admis recursul reclamanţilor şi a casat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis cererea de obligare a pârâtelor la plata către reclamanţi a redevenţei restante începând cu 01.07.2018 până la pronunţarea prezentei decizii, în cuantum de 5.200 euro/an, echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii; a obligat pârâtele să plătească reclamanţilor suma totală de 25.061 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a menţinut în rest sentinţa atacată; a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta B. ŞI ASOCIAŢII S.R.L.; a obligat pârâtele să plătească reclamanţilor cu titlu de cheltuieli de judecată sumele de 15.067,48 RON, onorariu de avocat în apel şi de 17.715,76 RON, onorariu de avocat în recurs.

Împotriva încheierii din 08.02.2024, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei.

În motivare, recurenta a prezentat etapele procesuale şi a arătat că, în urma soluţionării conflictului negativ de competenţă, la 16.09.2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia Civilă, context în care calea de atac împotriva hotărârii tribunalului urma să fie apelul.

În continuare, a subliniat că litigiul a fost soluţionat pe baza normelor de drept comun, iar calea de atac era apelul în considerarea regulatorului de competenţă, astfel că instanţa nu avea posibilitatea legală de o recalifica ca fiind recursul decât dacă ar fi fost aplicabile dispoziţiile legii speciale, situaţie în care litigiul ar fi trebuit soluţionat de un complet de contencios administrativ specializat în achiziţii publice.

Recurenta nu a indiciat niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457 care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Recursul are ca obiect încheierea din 08.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost recalificată calea de atac, fiind dată în cadrul unui recurs.

Potrivit art. 235 C. proc. civ., încheierile care preced hotărârea şi au scopul pregătirii soluţionării pricinii sunt încheieri premergătoare.

Articolul 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Dispoziţiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel"; aceste norme se coroborează cu cele ale art. 494 din acelaşi Cod, conform cărora dispoziţiile din apel se aplică şi în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice. Consecinţa practică a unei astfel de reglementări constă în faptul că încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală, fiind supuse căii de atac numai odată cu aceasta.

Prin urmare, recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus recalificarea căii de atac nu poate fi promovat decât odată cu fondul, întrucât reprezintă o încheiere premergătoare supusă regimului juridic de la art. 466 alin. (4) C. proc. civ., având în vedere că aceasta nu întrerupe cursul judecăţii.

Or, în cauză, hotărârea dată în cadrul litigiului în care a fost pronunţată încheierea atacată cu prezentul recurs este una definitivă în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Pe de altă parte, aspectul referitor la calificarea căii de atac a fost definitiv tranşat prin decizia de casare nr. 1073/10.10.2023 pronunţată în cauză de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, încheierea din 08.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, împotriva căreia s-a formulat prezenta cale extraordinară de atac, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având în vedere dispoziţiile arătate mai sus, cât şi cele ale art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia sunt hotărâri definitive cele care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva încheierii din 08.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi Oraşul Vlăhiţa şi Consiliul Local al Oraşului Vlăhiţa şi intimatele-pârâte C. S.R.L. şi D. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2024.