Appeals over refusal to clarify 2008 labor judgment sent to appellate court for lack of High Court jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

Analizând actele dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale la 16.07.2008, reclamantele A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Alba şi Consiliul Naţional, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, să oblige pârâţii la acordarea către reclamante a despăgubirilor băneşti, reprezentând drepturile salariale rezultate din diferenţa dintre salariul încasat şi cel prevăzut în Anexa I lit. A) pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcţiilor exercitate de fiecare reclamantă, începând cu 10.04.2006 şi în continuare, iar în ceea ce o priveşte pe reclamanta D. începând cu 14.05.2007 şi în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 92/2008 din 03.11.2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii la plata către reclamante a despăgubirilor băneşti, reprezentând drepturile salariale rezultate din diferenţa dintre salariul încasat şi cel prevăzut în Anexa I lit. A) pct. 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, corespunzător funcţiilor exercitate de fiecare reclamant, pentru perioada 10.04.2006-03.11.2008 şi în continuare, respectiv, 14.05.2007-03.11.2008 şi în continuare în ceea cea ce o priveşte pe reclamanta D., sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii efective; de asemenea, a obligat pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al reclamantelor.

Împotriva acestei sentinţe, pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Ministerul Justiţiei au declarat recurs, căile de atac exercitate fiind respinse de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 676/2009 din 28.05.2009.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, petentul Ministerul Justiţiei a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 92/2008 din 03.11.2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în sensul de a se stabili că starea de discriminare încetează la data de intrării în vigoare a Legii cadru nr. 153/2017.

Prin încheierea civilă nr. 11/2024 din 06.06.2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins cererea formulată de petent şi continuată de petenta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva acestei încheieri, pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Justiţiei au declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 23.08.2024.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială, asupra căreia, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Petentul şi-a întemeiat cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 92/2008 din 03.11.2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, pe art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Totodată, potrivit art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., "încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea".

Textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, în sensul că hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispoziţiilor potrivnice sau completării unei hotărâri este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.

Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleaşi instanţe competente să soluţioneze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.

În speţă, litigiul dedus judecăţii, soluţionat prin sentinţa a cărei lămurire s-a cerut, este guvernat de legislaţia muncii, situaţia invocată de reclamante vizând drepturile salariale ce le revin în baza raportului asimilat celui de muncă de la ordonatorii de credite pârâţi.

Înalta Curte constată că atât hotărârea de primă instanţă, cât şi hotărârea pronunţată în temeiul art. 2811 C. proc. civ. de la 1865, au fost pronunţate de către curtea de apel, competenţa materială de la data soluţionării în primă instanţă, stabilită potrivit art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008, păstrându-se şi în cazul cererii de lămurire a dispozitivului.

De altă parte, reţine că dispoziţiile art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, potrivit cărora "recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", au fost declarate neconstituţionale prin decizia nr. 104/2009 a Curţii Constituţionale, alături de cele ale art. II.

Ca efect al declarării neconstituţionalităţii, art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 au fost abrogate prin Legea nr. 76/2009, aşa încât recursul declarat împotriva hotărârii în primă instanţă de curtea de apel a fost soluţionat tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.

Identitatea de raţiune care se desprinde din examinarea dispoziţiilor art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ. de la 1865 impune, aşadar, ca şi în cazul recursului exercitat împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului, competenţa de soluţionare a acestei căi de atac să se determine similar şi să revină tot curţii de apel, care a soluţionat şi recursul declarat împotriva hotărârii de fond.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 şi art. 137, cu referire la art. 97, la art. 2811 şi art. 2813 C. proc. civ. de la 1865, văzând şi articolul unic pct. 1 şi pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursurilor în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

Declină în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Justiţiei împotriva încheierii civile nr. 11/06.06.2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B., E. şi D. şi intimaţii-pârâţi Tribunalul Alba şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării Bucureşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2024.