Pension revision appeal fails on constitutional referral due to no case connection.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 12.01.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Financiară, a formulat cerere de revizuire a sentinţei nr. 9632/19.12.2017 pronunţate în dosarul nr. x/2017, în baza art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Ulterior, aceasta a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a sintagmei "în activitate" din cuprinsul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 şi a prevederilor art. 83 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., în raport de prevederile art. 1 alin. (3), art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie, în raport de aplicarea principiului supremaţiei dreptului Uniunii reglementat în prevederile art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, art. 2 din Directiva 2005/36/CE, care reglementează modalitatea de exercitare a profesiilor reglementate şi anume cu titlu de salariat sau cu titlu independent.

Prin încheierea din data de 15 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de petenta A., cu excepţiile de neconstituţionalitate a sintagmei "în activitate" din cuprinsul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 şi art. 83 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta A..

În motivarea memoriului de recurs, recurenta critică susţinerile instanţei de apel, în sensul că nu ar intra în competenţa instanţei naţionale să verifice dacă cei care depun acte cu caracter juridic în numele unor instituţii publice deţin sau nu documentele oficiale profesionale care să le ateste îndeplinirea calificărilor profesionale pentru exercitarea profesiilor juridice de consilier juridic, considerând că a fost înlăturată aplicarea principiului supremaţiei dreptului Uniunii, sens în care redă dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. f) din RUE nr. 679/2016.

În opinia sa, exercitarea sau apărarea unui drept în instanţa este al persoanei juridice de drept public, iar nu al salariaţilor B. şi C., ceea ce atrage obligativitatea deţinerii şi depunerii documentelor profesionale, astfel cum sunt acestea indicate în anexa 12 la statutul profesiei de consilier juridic, publicat în Monitorul Oficial nr. 684/29.07.2004, sub sancţiunea nulităţii absolute a actelor semnate de cei care nu deţin documentele profesionale care să le justifice exercitarea unui drept în instanţa în numele unei societăţi, în sensul definiţiei din art. 54 din TFUE.

În argumentare, recurenta a redat dispoziţiile art. 22, art. 23 din Regulamentul (UE) nr. 1191/2016 al Parlamentului European şi al Consiliului din 6 iulie 2016, intitulat Informaţii privind autorităţile centrale şi datele de contact, cele ale art. 54 din TFUE, apreciind că se impunea, în cauză, depunerea documentelor oficiale specifice profesiei de consilier juridic, a modelelor de împuternicire de reprezentare în justiţie specifică profesiei de consilier juridic, astfel cum sunt acestea reglementate în anexa 12 la statutul profesiei de consilier juridic.

Potrivit recurentei, instanţa de apel, cu ignorarea Regulamentul (UE) nr. 1191/2016, obligatoriu în toate elementele sale, a menţinut documentele falsificate depuse de către salariaţii intimaţilor paraţi în pretinsa exercitare a calităţii de reprezentant.

În dovedirea acestor susţineri, recurenta a depus răspunsul comunicat în 15.12.2023 de către Comisia Europeană - Direcţia Generală Piaţă Internă, Industrie, Antreprenoriat şi IMM-uri Unitatea Dl - Abilităţi, servicii, profesii Unit Dl, ca urmare a cererii de acces la documentele Comisiei Europene, transmisa în 3 decembrie 2023, a memorandumului din 15 noiembrie 2022.

Mai precizează că profesiile juridice de avocat şi consilier juridic sunt reglementate în conformitate cu prevederile Directivei 2005/36/CE, astfel încât, de la data de 18.01.2016, toate documentele oficiale profesionale care atestă exercitarea profesiei de consilier juridic în România trebuie să îndeplinească modelul din anexa 12 la statutul profesiei de consilier juridic M.Of nr. 684/29.07.2004, similar cu anexele II, III, IV şi V din statutul profesiei de avocat, M.Of nr. 898/19.12.2011.

Consideră recurenta că legătura de cauzalitate între excepţia de neconstituţionalitate ce vizează sintagma "în activitate" din art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 şi apelul dedus judecăţii în dosarul nr. x/2023 rezultă din considerentele hotărârii instanţei de fond, care a pus în antiteza conceptul "în activitate" cu cel de "rezervist".

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 01 iulie 2024, intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat, în principal, anularea recursului, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 01 august 2024, intimatul Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat, în principal, anularea recursului, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinări, recurenta A. a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarilor întâmpinărilor.

La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2024, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de ambele intimate, şi a reţinut cauza în pronunţare atât asupra excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarilor întâmpinărilor, cât şi asupra recursului.

Analizând actele dosarului, precum şi încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al intimaţilor Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Interne, invocată prin răspunsul la întâmpinare în raport de dispoziţiile art. 12 alin. (3), art. 13 alin. (2), art. 21, art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 514/2003 şi prin raportare la H.G. nr. 594/16.07.2014, faţă de lista ataşată în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 26/2000, Înalta Curte o găseşte neîntemeiată şi o va respinge.

În acest sens, reţine instanţa supremă că întâmpinarea formulată de intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a fost semnată de o persoană care are calitatea de reprezentant legal al instituţiei intimate, şi anume de domnul comisar şef de poliţie D., în calitate de director. Fiind vorba de o reprezentare legală, nu se pune problema dovezii calităţii de consilier juridic, în sensul art. 84 alin. (1) C. proc. civ.

Deopotrivă, s-a făcut dovada calităţii de reprezentant şi în cazul întâmpinării depuse de intimatul Ministerul Afacerilor Interne, aceasta fiind semnată de domnul B., în calitate de Director General Adjunct al Direcţiei Generale Juridice din cadrul Ministerul Afacerilor Interne. La dosarul Curţii de Apel Bucureşti, vol. I, se regăseşte Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. II/2214/03.08.2018, din care reiese că dl. B. are calitatea de director general adjunct (consilier juridic) al Direcţiei Generale Juridice din cadrul Ministerul Afacerilor Interne.

Pe cale de consecinţă, reţinând că semnatarii întâmpinărilor depuse la dosar au calitatea de reprezentanţi ai persoanelor juridice intimate în prezenta cauză, Înalta Curte notează că toate argumentele invocate de către recurentă sunt lipsite de suport legal, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant.

Asupra fondului recursului, notează instanţa supremă că prezenta cale de atac vizează soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a sintagmei "în activitate" din cuprinsul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 şi art. 83 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., formulată de recurenta A. cu ocazia judecării revizuirii împotriva sentinţei nr. 9632/19.12.2017 pronunţate în dosarul nr. x/2017.

În această etapă procesuală, în verificarea îndeplinirii condiţiilor de la art. 29 din Legea nr. 47/1992, curtea de apel a reţinut că excepţiile de neconstituţionalitate invocate sunt inadmisibile, considerând că atât sintagma "în activitate" din cuprinsul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, cât şi prevederile art. 83 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. nu au relevanţă pentru soluţionarea pricinii.

Autoarea căii de atac consideră această soluţie ca fiind nelegală, întrucât în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Din analiza acestor dispoziţii rezultă că una dintre condiţiile cumulative de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale impune ca norma legală criticată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Sub acest aspect, Curtea Constituţională a indicat în jurisprudenţa sa reperele "legăturii cu soluţionarea cauzei", subliniind că ele constau în aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi în necesitatea invocării excepţiei, în scopul restabilirii stării de legalitate. În concret, Curtea a apreciat că incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul unei instanţe judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, în special, prin prisma efectelor pe care o eventuală constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate le-ar avea asupra pricinii.

Verificând îndeplinirea acestei condiţii, Înalta Curte reţine că, prin cererea înregistrată sub nr. x/2023, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire a sentinţei nr. 9632/19.12.2017 pronunţate în dosarul nr. x/2017, în baza art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin cererea formulată s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a sintagmei "în activitate" din cuprinsul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 şi a prevederilor art. 83 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., în raport de prevederile art. 1 alin. (3), art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie, în raport de aplicarea principiului supremaţiei dreptului Uniunii reglementat în prevederile art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, art. 2 din Directiva 2005/36/CE.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 au dreptul la pensie de serviciu anticipată parţială militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, care au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puţin 10 ani vechime în serviciu, şi care se află în una dintre următoarele situaţii: a) sunt trecuţi în rezervă ori au încetat raporturile de serviciu, ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale; b) sunt trecuţi în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară, iar potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din C. proc. civ. în faţa primei instanţe, în apel, precum şi în recurs, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.

În acest context, se impune a se preciza că revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare. Din perspectiva dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., admisibilitatea revizuirii presupune analizarea următoarelor aspecte: dacă hotărârea este definitivă, dacă hotărârea atacată este una prin care instanţa s-a pronunţat asupra fondului sau care evocă fondul, respectiv dacă criticile formulate se încadrează în motivele limitativ prevăzute.

Întrucât în acest cadru nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspectele procedurale ce vizează îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte observă că eventuala declarare a neconstituţionalităţii prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 nu este aptă să producă un efect real, concret, asupra cursului procesului şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces, astfel cum în mod corect a stabilit şi instanţa de apel.

Pe de altă parte, observă Înalta Curte că prevederile art. 83 alin. (1) din C. proc. civ. reprezintă norme speciale privind reprezentarea convenţională a persoanelor fizice prin mandatar neavocat, text de lege care nu-şi are aplicabilitate în prezenţa speţă, întrucât calitatea de intimaţi o au persoane juridice, iar nu persoane fizice.

Dat fiind faptul că soluţia vizând neconstituţionalitatea unui text trebuie evaluată în contextul impus de dezlegarea pricinii, pentru a se putea verifica existenţa legăturii normei contestate cu dezlegarea fondului cauzei, Înalta Curte constată că, în circumstanţele concrete ale speţei, această cerinţă nu este întrunită, întrucât normele criticate pentru neconstituţionalitate nu au niciun impact asupra procesului, nu au aptitudinea de a influenţa în vreun fel soluţia pe fondul cauzei.

Prin urmare, întrucât analiza instanţei de revizuire a vizat interpretarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., fără a fi evocate prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 şi cele ale art. 83 alin. (1) teza finala din C. proc. civ., Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut de către curtea de apel lipsa cerinţei legăturii cu cauza, împrejurare în care nu se impunea sesizarea instanţei de contencios constituţional.

Cum dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevăd că neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate a sesizării atrage respingerea cererii de sesizare, Înalta Curte constată că încheierea atacată este legală şi, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 15 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarilor întâmpinărilor.

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 15 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2024.