Inadmissibility of cassation appeal in insurance dispute due to statutory exclusion of insurance matters from extraordinary review

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra recursului, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 22.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraţilor, contestaţie împotriva deciziei nr. 51145/30.09.2022, prin care a solicitat anularea deciziei şi obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 200.000 euro.

Prin sentinţa civilă nr. 2338 din data de 10.10.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a dispus admiterea în parte a cererii, fiind anulat art. 2 din decizia atacată. Pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a diferenţei de 170.000 RON şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.159,71 RON.

Prin decizia civilă nr. 284A din 19 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, instanţa a admis apelul declarat de apelantul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2338/10.10.2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu apelanta-reclamantă A.; a schimbat, în parte sentinţa apelată, în sensul că a redus cuantumul diferenţei de despăgubire şi cel al cheltuielilor de judecată la care a fost obligată intimata, la suma de 20.000 RON, respectiv la suma de 2000 RON.

Împotriva deciziei civile anterior menţionate a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea acesteia şi, în principal, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, iar, în subsidiar, în rejudecare, respingerea apelului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi admiterea apelului declarat de reclamantă.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 din C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar, în C. proc. civ., în art. 457.

În speţă, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 51145/30.09.2022, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, şi obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 euro, reprezentând daunelor morale, ca urmare a accidentului de circulaţie din data de 16.06.2021.

În acest context, constată Înalta Curte că litigiul de faţă vizează acordarea daunelor morale de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în temeiul atribuţiilor acestuia instituite prin Legea nr. 213/2015. Conform art. 11 din acest act normativ, Fondul asigură efectuarea plăţii indemnizaţiilor/despăgubirilor din disponibilităţile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condiţiilor şi plafonului de garantare stabilite de prezenta lege, iar art. 12 alin. (1) prevede că orice persoană dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (1) care invocă un drept de creanţă împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-un contract de asigurare valabil poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere scrisă adresată Fondului, fără a aduce atingere prevederilor art. 2^2 alin. (2); ulterior, în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor cuvenite de la Fond, acesta formulează o cerere de plată motivată, în condiţiile art. 14.

Reiese, deci, că pretenţiile formulate împotriva Fondului de Garantare a Asiguraţilor se subsumează noţiunii de "creanţă de asigurări" şi sunt pretinse în temeiul unui contract de asigurare. Consecutiv, acest tip de litigii se încadrează în categoria litigiilor din materia asigurărilor.

În continuare, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 13 alin. (51) din Legea nr. 213/2015, hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Observând, totodată, că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 22 noiembrie 2022, notează instanţa supremă că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Astfel, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Acest text de lege enumeră litigiile în care este suprimată calea de atac a recursului, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel. Printre aceste litigii se regăsesc şi cele pronunţate în materia asigurărilor.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 248A din 19 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, împotriva căreia s-a declarat prezenta cale de atac, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I raportat la art. 634 alin. (2) din C. proc. civ., după cum în mod corect a menţionat şi instanţa de apel în dispozitivul acesteia, nesusceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 248A din 19 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 248A din 19 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2024.