Inadmissibility of revision against procedural change of venue decision lacking merit review

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, la 29 mai 2023, sub nr. x/2023, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii B., C., Tribunalul Buzău, Parchetul pe lângă Tribunalul Buzău, Judecătoria Buzău, Poliţia Buzău, Spitalul Buzău, D. S.A. Buzău, Zahărul S.A. Buzău, E. S.A. Buzău, Comisia de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă a Casei Naţionale, Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău, Spitalul de Maximă Siguranţă pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca, Judecătoria Pătârlagele, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, Primăria Unguriu, F., G. şi Contactoare S.A., strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului Buzău.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 140 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 septembrie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de strămutare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la 30 ianuarie 2024, sub nr. x/2024, iar prin încheierea nr. 519 din 6 martie 2024 pronunţată de secţia a II-a Civilă a instanţei supreme, s-a respins cererea formulată de petenta A. privind strămutarea dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Buzău, secţia I civilă.

3. Împotriva acestei încheieri petenta A. a formulat cerere de revizuire.

În susţinerea căii de atac, revizuenta a expus aspecte de fapt privind fondul litigiului a cărui strămutare a fost solicitată de aceasta, reluând şi o parte din motivele invocate în susţinerea cererii de strămutare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe, la 11 martie 2024, sub nr. x/2024.

Intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205-208 C. proc. civ., Legea nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, H.G. nr. 488/2017 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii şi ale H.G. nr. 905/2017 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata H. S.R.L. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, în temeiul art. 509 alin. (1) şi art. 513 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Intimata Contactoare S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de revizuire pentru lipsa semnăturii, solicitând, totodată, respingerea căii extraordinare de atac ca inadmisibilă, invocând, în drept, dispoziţiile art. 509-513 C. proc. civ.

A formulat întâmpinare şi intimatul Tribunalul Buzău, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, cu motivarea că nu sunt întrunite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 17 septembrie 2024, Înalta Curte a constatat că nu se mai impune examinarea excepţiei nulităţii cererii de revizuire pentru lipsa semnăturii, deoarece neregularitatea actului de procedură a fost îndreptată de către revizuentă, şi a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii cererii de revizuire, asupra căreia a rămas în pronunţare, urmând a examina şi excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac, invocată de intimaţii H. S.R.L., Contactoare S.A. şi Tribunalul Buzău.

4. Înalta Curte, stabilind, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) raportat la art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ordinea de soluţionare a excepţiilor, a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimaţi prin întâmpinări, asupra căreia a reţinut următoarele:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei poate avea loc doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

În cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, context în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni care vizează fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale privind îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Condiţiile de admisibilitate a revizuirii sunt stabilite de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul se poate cere pentru motivele prevăzute de pct. 1-11, iar la alin. (2) se precizează, cu titlu de excepţie, că pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 şi pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

În ceea ce priveşte procedura de judecată a cererii de revizuire, dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea declarată în cauză este îndreptată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de strămutare formulată de petenta A..

Înalta Curte constată că instanţa sesizată cu o cerere de strămutare este învestită să se pronunţe asupra unui incident procedural al cărui scop este de a asigura buna administrare a justiţiei în cazul în care există motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică, conform art. 140 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Astfel, încheierea prin care s-a soluţionat incidentul procedural al strămutării nu face parte din categoria hotărârilor pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., nefiind aplicabilă nici ipoteza reglementată la alin. (2) al aceluiaşi articol.

De asemenea, potrivit art. 457 C. proc. civ., legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În egală măsură, recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că încheierea a cărei revizuire se solicită nu se înscrie în cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere şi prevederile art. 513 alin. (3) din acelaşi cod, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii nr. 519 din 6 martie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii nr. 519 din 6 martie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.