Recourse nullity for failure to state legal grounds against dismissal of unconstitutionality petition in labor dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania annulled the appellant’s appeal, effectively upholding the Court of Appeal’s dismissal of the appeal against the incidental decision that had rejected the unconstitutionality challenge; consequently, the lower court's rulings, including the denial of the unconstitutionality exception and the underlying rejection of the labor claim based on res judicata, remain in force. The case involved a labor dispute where the employee, after having his direct appeal and cassation dismissed or rejected, filed a petition to the Constitutional Court regarding the unconstitutionality of Article 82(5) of Law No. 53/2003, which was dismissed by the appellate court as inadmissible; the employee then appealed this specific incidental decision but failed to include the mandatory legal grounds in the initial filing and did not supplement them after notification. Relying on Articles 486(1)(d), 487(1), and 489(1)-(2) of the Civil Procedure Code, which require appeals to be motivated by the submission of legal grounds under penalty of nullity, and noting the absence of public order grounds, the court annulled the procedurally defective appeal and denied the defendant’s request for court costs due to the incidental nature of the subject matter.
Legislator headnote
AI generatedart. 82 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 488 C. proc. civ, art. 470 alin. (5) C. proc. civ; Recourse nullity for failure to state legal grounds against dismissal of unconstitutionality petition in labor dispute: Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului civil nr. x/2019 şi a dosarului penal nr. x/2019, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024
Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 9 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat să se constate încetat, începând cu luna ianuarie 2016, contractul individual de muncă nr. x din 28 ianuarie 2015, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri şi să respecte hotărârea instanţei, cu plata tuturor drepturilor până la efectiva reintegrare.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului civil nr. x/2019 şi a dosarului penal nr. x/2019, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 2 decembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul aceluiaşi tribunal, iar după reluarea judecăţii, prin sentinţa civilă nr. 6231/22.09.2021, a admis excepţia invocată de pârâtă şi a respins cererea pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..
Prin decizia nr. 2831/2022 din 5 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul, a anulat în parte sentinţa apelată, în ceea priveşte soluţia dată capetelor de cerere privind obligarea angajatorului la plata de despăgubiri, la respectarea hotărârii judecătoreşti şi la plata drepturilor până la efectiva reintegrare şi a fixat termen pentru evocarea fondului asupra acestor cereri, păstrând, în rest, sentinţa apelată.
Evocând fondul prin decizia nr. 4252/2022 din 30 iunie 2022, aceeaşi instanţă a respins capetele de cerere analizate.
3. Împotriva acestei decizii reclamantul A. a declarat recurs, soluţionat prin decizia nr. 553 din 9 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul respingerii recursului ca inadmisibil.
4. Împotriva deciziei instanţei de recurs contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul instanţei supreme sub nr. x/2023, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 2273 din 1 noiembrie 2023.
5. La 18 august 2022, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 4252/2022 din 30 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2022.
La termenul de judecată din 15 martie 2024, contestatorul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 53/2003.
Prin decizia nr. 1309/2024 din 15 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins contestaţia în anulare ca neîntemeiată.
Asupra cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate aceeaşi instanţă s-a pronunţat prin încheierea din 15 martie 2024, în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă.
6. Împotriva acestei încheieri contestatorul A. a formulat la data de 18 martie 2024 recurs, precizând că va depune motivele de nelegalitate după comunicarea hotărârii recurate.
Intimata B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului pentru lipsa motivelor de recurs în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar asupra recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din 17 septembrie 2024, Înalta Curte a respins excepţia tardivităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului.
7. Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:
În cauză, recursul are ca obiect încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii contestatorului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, ipoteză în care termenul de recurs de 48 de ore, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, curge de la pronunţarea hotărârii.
În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a precizat că, ulterior comunicării încheierii atacate, va depune la dosar motivele cererii de recurs. Verificând actele dosarului, se constată că recurentul nu a procedat în acest sens, nici ulterior comunicării hotărârii atacate la data de 17 mai 2024.
Se reţine, totodată, că prin cererea de recurs recurentul nu a formulat nicio critică împotriva încheierii atacate, prin care să combată soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, în sensul dezvoltării unor critici de nelegalitate circumscrise dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., împrejurare care atrage sancţiunea nulităţii, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., invocat de intimată prin întâmpinare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 470 alin. (5) C. proc. civ., "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."
Prin urmare, constatând că recurentul nu s-a conformat obligaţiei reglementate de prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), art. 487 alin. (1) coroborate cu art. 489 alin. (1), având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să atragă incidenţa art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Referitor la cererea formulată de intimata B. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că recursul are ca obiect o cerere incidentală care nu vizează fondul pretenţiilor deduse judecăţii, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.