Contestație în anulare inadmisibilă împotriva deciziei de filtru care a anulat recursul pentru lipsa mandatului avocațial, în litigiu privind clauzele abuzive ale unui credit ipotecar denominat în franci elvețieni

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, la 23 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A., constatarea caracterului abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la secţiunea 4 "Plăţi" din condiţiile generale şi la art. 6 din condiţiile speciale ale Convenţiei de credit nr. x din 18 octombrie 2008 încheiate de reclamanţi cu D. S.A., stabilizarea, îngheţarea cursului de schimb valutar pentru efectuarea plăţilor, în temeiul convenţiei de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului, la un curs de 2,4481 RON/CHF pe întreaga perioada de valabilitate a acestuia, urmând ca pârâta să le restituie sumele plătite în plus.

Totodată, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a clauzei prevăzute la art. 1 pct. 3 lit. f) din Actul adiţional nr. x la convenţia de credit privind "valoarea totală plătibilă de către împrumutat" ca fiind 89.680,16 CHF, sumă calculată în mod eronat, urmând ca adaptarea contractului să se facă în funcţie de eliminarea clauzelor constatate ca fiind abuzive, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor constatate ca fiind abuzive, cu dobânda legală aferentă şi constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la pct. 5 lit. a), b) şi c) din contractul de credit, condiţii speciale, cu referire la comisionul de risc, comisionul de analiză, comisionul de rambursare anticipată şi comisionul de gestiune.

De asemenea, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969 şi următoarele, art. 973 şi următoarele, art. 998, art. 1.391 şi următoarele, art. 1.541, art. 1.744 C. civ., Legea nr. 193/2000, art. 3 pct. 2 din Directiva nr. 93/13, art. 712 alin. (2) C. proc. civ., art. 169 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene, O.G. nr. 21/1992 republicată în 28.03.2007 şi ulterior modificată, Codul consumului adoptat prin Legea nr. 296/2004 şi Legea nr. 190/1999, Legea nr. 289/2004, Legea nr. 90/1999, Regulamentul BNR nr. 3/2007, Directiva 2008/48/CE, Legea nr. 284/2004, Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 623/2016, cauzele CJUE C-26/13 Kasler vs. Ungaria şi C-70/10 Krajsky Sud vs. Presove.

Prin notele scrise depuse la 16 iunie 2017, reclamanţii au completat acţiunea cu un nou capăt de cerere, prin care au solicitat obligarea pârâtei să efectueze conversia în RON a creditului acordat reclamanţilor începând cu data de 6 ianuarie 2009, când cursul CHF era de 2,7110 RON, cu mai mult de 10% din valoarea acestuia de la data semnării convenţiei de credit, fiind expuşi riscului valutar, în timp ce banca, în secţiunea 4 "Plăţi" la punctele 4.2 şi 4.3 a inserat clauza de conversie numai în favoarea sa.

Prin sentinţa civilă nr. 210 din 9 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanţi, s-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor din convenţia de credit prevăzute la art. 5 lit. a) privind "comisionul de risc" şi art. 5 lit. c) privind "comisionul de rambursare în avans" din condiţiile speciale, art. 4.2. I parţial din condiţiile generale privind "dreptul, dar nu şi obligaţia" băncii de a converti în Ron creditul acordat, art. 1, pct. 3, lit. f) parţial din Actul adiţional nr. x din 29 octombrie 2010, în măsura în care suma de 89.680,16 CHF conţine comision de risc şi comision de rambursare în avans.

De asemenea, a fost obligată pârâta C. S.A., în calitate de succesor în drepturi a societăţii D. S.A., să restituie reclamanţilor sumele încasate în baza clauzelor contractuale abuzive, respectiv comisionul de risc şi comisionul de rambursare în avans, sume la care se va adăuga dobânda legală începând cu data fiecărei plăţi şi până la data restituirii efective a debitului principal şi să convertească creditul acordat reclamanţilor din CHF în RON la cursul de schimb CHF/RON mai mare cu 10% faţă de valoarea acestuia la data semnării convenţiei, cu aplicarea prevederilor Secţiunii 4 "Plăţi" din condiţiile generale ale convenţiei.

Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamanţilor privind constatarea caracterului abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în art. 5 lit. b) condiţii speciale din convenţie privind "comisionul de analiză a dosarului de credit" şi art. 6 din condiţiile speciale, precum şi cererea privind stabilizarea cursului de schimb valutar CHF/RON la valoarea de la data semnării convenţiei.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

2. Împotriva acestei sentinţe au promovat apel reclamanţii A. şi B., precum şi pârâta C. S.A.

Prin decizia civilă nr. 66/2021 din 11 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei atacate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul constatării caracterului abuziv şi nulităţii absolute a clauzelor privind "comisionul de acordare" stipulat la art. 5 lit. b) din convenţia de credit şi a comisionului de risc redefinit comision de administrare prin actele adiţionale subsecvente şi a fost obligată pârâta să restituie reclamanţilor sumele încasate în baza clauzelor contractuale abuzive, respectiv comisionul de acordare şi comisionul de administrare, sume la care se va adăuga dobânda legală datorată pentru întârzierea în executarea obligaţiilor scadente, dobânda legală penalizatoare prevăzută de O.G. nr. 9/2000, respectiv O.G. nr. 13/2011, începând cu data fiecărei plăţi şi până la data restituirii efective a debitului principal.

De asemenea, s-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor stipulate în secţiunea 4 "Plăţi" din condiţiile generale ale convenţiei la punctele 4.2. I/II; 4.3 I/II, s-a dispus anularea parţială a convenţiei de credit, efectele produse între părţi, anterior datei de 06.01.2009, fiind menţinute. S-a dispus anularea actelor adiţionale subsecvente, respectiv actul adiţional nr. x din 29.10.2010 şi actul adiţional nr. x din 29.10.2010 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că au fost obligaţi reclamanţii să restituie capitalul împrumutat în moneda CHF, neachitat la 06.01.2009, convertit în RON la cursul din data de 06.01.2009, dată la care CHF s-a apreciat faţă de Ron, raportat la cotaţia de la data încheierii contractului, cu mai mult de 10%, fără ca banca să pună în aplicare clauza de la art. 4.2.

Au fost obligaţi reclamanţii la plata dobânzii legale remuneratorii calculată asupra capitalului împrumutat în CHF convertit în RON la cursul din data de 06.01.2009, când CHF s-a apreciat faţă de Ron, raportat la cotaţia de la data încheierii contractului, cu mai mult de 10%, dobândă calculată până la data plăţii, compensării debitului principal.

Referitor la ratele achitate de reclamanţi după data de 06.01.2009, cu titlu de capital, dobândă, alte costuri, comisioane, inclusiv a celor percepute în baza clauzelor abuzive, convertite în RON, la cursul de la data plăţii, instanţa de apel a dispus restituirea acestora de către pârâtă, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare prevăzută de O.G. nr. 9/2000, respectiv O.G. nr. 13/2011, începând cu data fiecărei plăţi şi până la data restituirii, compensării, al căror cuantum trebuie dedus din sumele ce trebuie restituite de consumatori.

În rest, au fost păstrate dispoziţiilor primei instanţe, care nu sunt contrare statuărilor instanţei de apel.

Totodată, instanţa de apel a respins apelul declarat de pârâtă şi a fost obligată să plătească reclamanţilor suma de 6.764,55 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Prin încheierea din 13 mai 2021, instanţa de apel a respins cererea de lămurire a deciziei civile nr. 66 din 11.02.2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, formulată de apelanţii-reclamanţi.

3. Împotriva acestei decizii pârâta C. S.A. a declarat recurs principal, iar reclamanţii A. şi B. au promovat recurs incident.

Prin decizia nr. 1071 din 10 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul principal, a casat decizia recurată, a trimis cauza spre o nouă judecată instanţei de apel şi a respins ca nefondat recursul incident.

4. În al doilea ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 28/2023 din 17 ianuarie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2017, instanţa de apel, în rejudecare, a admis apelul declarat de pârâta C. S.A., a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a dispus înlăturarea dispoziţiilor referitoare la convertirea creditului acordat reclamanţilor din CHF în RON la cursul de schimb CHF/RON mai mare de 10% faţă de valoarea acestuia la data semnării convenţiei, cu aplicarea prevederilor secţiunii "Plăţi" din condiţiile generale ale convenţiei. A respins apelul reclamanţilor, a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a obligat apelanţii-reclamanţi la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 27.360,44 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel şi recurs.

5. Împotriva acestei decizii reclamanţii A. şi B. şi pârâta C. S.A. au declarat recurs.

Prin decizia nr. 533 din 6 martie 2024 pronunţată în procedura de filtru de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a anulat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 28/17.01.2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

De asemenea, s-a disjuns judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva aceleiaşi decizii civile şi s-a format un dosar nou în vederea soluţionării acestuia, fiind acordat termen în aceeaşi zi, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

Cauza disjunsă a fost înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe de recurs, sub nr. x/2024, iar la termenul din 6 martie 2024, s-a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei nr. 28/2023 din 17 ianuarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, fiind soluţionat prin decizia nr. 1268 din 5 iunie 2024 pronunţată de instanţa supremă, în sensul admiterii recursului declarat de pârâtă, a casării în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată a apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe.

Totodată, a fost menţinută dispoziţia de respingere a apelului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe.

6. Împotriva deciziei nr. 533 din 6 martie 2024 pronunţate în procedura de filtru de instanţa supremă, în dosarul nr. x/2017, au formulat contestaţie în anulare contestatorii B. şi A., prin care au solicitat anularea hotărârii atacate, admiterea în principiu a recursului declarat şi soluţionarea căii de atac.

În motivarea contestaţiei, reclamanţii au susţinut că sunt incidente prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., arătând, în esenţă, că, deşi la dosar există dovada comunicării raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor declarate, prin depunerea acestuia la cutia poştală de la adresa indicată în cererea de recurs, nu au primit raportul pentru a lua cunoştinţă efectiv de acesta, fiind încălcate dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Au precizat că intenţia acestora era să depună dovada mandatului acordat avocatului, după primirea raportului, chiar dacă împuternicirea avocaţială a semnatarului cererii de recurs nu a fost depusă odată cu formularea căii de atac.

În susţinerea motivului contestaţiei în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2, contestatorii au arătat că dovada mandatului reprezentantului convenţional al acestora nu s-a aflat în dosarul de recurs din al doilea ciclu procesual, dar din cauza unei erori materiale, instanţa de recurs nu a observat împuternicirile avocaţiale ale aceluiaşi avocat care i-a reprezentat cu ocazia soluţionării dosarului nr. x/2017, în diferite faze procesuale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 7 mai 2024, sub nr. x/2024.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, cu cheltuieli de judecată.

7. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac, asupra căreia, conform art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

De asemenea, art. 503 alin. (2) C. proc. civ. prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele de la pct. 1-4.

Conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Norma legală anterior evocată stabileşte regula conform căreia nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunţate de Înalta Curte, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins pentru neîndeplinirea unei cerinţe formale sau de admisibilitate.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanţei de recurs, pronunţată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Înalta Curte constată că, prin decizia civilă nr. 533 pronunţată în completul de filtru la 6 martie 2024, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., instanţa supremă a anulat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei instanţei de apel, deoarece nu s-a făcut dovada calităţii de reprezentant convenţional al semnatarului cererii de recurs şi nici a însuşirii de către recurenţi a căii de atac exercitate în numele acestora.

Verificând actele de procedură îndeplinite în dosarul de recurs, se reţine că, în procedura de regularizare, recurenţilor-reclamanţi li s-a trasat obligaţia de a depune dovada mandatului acordat avocatului semnatar al cererii de recurs, fără ca această obligaţie să fie complinită, aspect menţionat, de altfel, în raportul privind admisibilitatea în principiu a căii de atac, comunicat părţilor.

Fiind atacată o hotărâre de anulare a recursului, pronunţată de Înalta Curte, în complet de filtru, rezultă că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestaţiei în anulare, în caz contrar încălcându-se principiul legalităţii căii de atac, statuat prin art. 457 C. proc. civ., potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile impuse de aceasta.

Totodată, art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că "hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 493 alin. (5) teza I, coroborat cu art. 508 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei nr. 533 din 6 martie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Referitor la cererea intimatei privind obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei."

Prin raportare la această dispoziţie legală, aplicabilă în cauză potrivit art. 508 alin. (1) coroborat cu art. 494 C. proc. civ., se constată că intimata nu a depus la dosarul pendinte dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei C. S.A. privind obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei nr. 533 din 6 martie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata C. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.