Admissibility of constitutional review for service defects in revision proceedings; requirement of nexus between challenged norm and current dispute

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B., s-a dispus excluderea pârâtului din cadrul societăţii C. S.R.L., urmând ca părţile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului, fiind, totodată, respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părţilor sociale cuvenite pârâtului B..

De asemenea, s-a respins cererea reconvenţională, prin care pârâtul a solicitat excluderea reclamantului din societate şi dizolvarea acesteia.

2. Împotriva acestei sentinţe pârâtul B. a declarat apel, calea de atac fiind respinsă prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011.

3. Împotriva acestei decizii pârâţii B. şi B. (senior) au declarat recurs.

Prin decizia nr. 1618 din 7 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 2/11.01.2016 şi a încheierii de şedinţă din 07.10.2015 şi de pârâtul B. (senior) împotriva încheierii de şedinţă din 25.10.2015 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

4. Împotriva acestei decizii pârâtul B. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 13 mai 2022, sub nr. x/2022.

Prin notele scrise depuse la 24 octombrie 2022 şi la 7 martie 2023, revizuentul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. de la 1865, respectiv a prevederilor art. 87 pct. 8 din acelaşi cod.

Prin decizia nr. 491 din 7 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

La acelaşi termen de judecată s-a dispus formarea dosarului asociat nr. x/2022, având ca obiect cererile de sesizare cu excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de revizuentul B. în dosarul principal, care au fost soluţionate prin încheierea din 7 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în sensul sesizării instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 şi a respingerii ca inadmisibilă a cererii formulate de petentul B. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 pct. 8 din acelaşi cod.

Pentru a pronunţa soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare, instanţa supremă a reţinut că nu se poate constata legătura normei criticate cu soluţionarea cererii de revizuire, a cărei procedură se desfăşoară cu părţile având termen în cunoştinţă, precum şi că motivele petentului în susţinerea excepţiei au avut în vedere procedura de citare desfăşurată în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Constanţa, nu procedura de citare a părţilor în cadrul dosarului nr. x/2022

5. Împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare din această încheiere petentul B. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2022/a4*.

Prin cererea de amânare formulată la termenul de judecată din 15 mai 2023, recurentul a invocat excepţia necompetenţei secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, considerând că, raportat la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recursul declarat în cauză trebuie soluţionat de Completul de 5 judecători din cadrul instanţei supreme.

La 5 decembrie 2023, recurentul a depus memoriul de recurs, apreciind că în cauză sunt incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 1, 3, 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865.

Recurentul a precizat că motivarea recursului a fost efectuată în termenul legal şi că, în ipoteza în care se va aprecia în sens contrar, înţelege să formuleze, în subsidiar, cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301, art. 303 şi ale art. 306 C. proc. civ. de la 1865.

O primă critică formulată de recurent constă în reiterarea excepţiei necompetenţei secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că soluţionarea recursului declarat în cauză revine Completului de 5 judecători sau unui complet specializat.

Autorul căii de atac a criticat şi faptul că, raportat la Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015, cererile de sesizare cu excepţiile de neconstituţionalitate nu au fost comunicate părţii adverse pentru a avea posibilitatea să formuleze un punct de vedere, fiind astfel încălcat dreptul la apărare al părţilor.

De asemenea, recurentul a reluat argumentele pe care şi-a întemeiat cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 referitoare la revizuire.

Cu privire la cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865, a susţinut că neclaritatea acestei norme încalcă dreptul la un proces echitabil protejat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, deoarece nu prevede care este consecinţa comunicării actelor de procedură într-o formă neprevăzută de lege.

Prin încheierea din 5 decembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865.

La 3 iunie 2024, recurentul B. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, pricina fiind repusă pe rol la termenul din 17 septembrie 2024, când s-a respins excepţia necompetenţei secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cauza fiind reţinută în pronunţare asupra recursului.

6. Analizând hotărârea atacată, în raport cu motivele de recurs invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, recursul are ca obiect dispoziţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865 prin încheierea din 7 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Sesizarea instanţei de contencios constituţional a fost solicitată pe parcursul judecării cererii de revizuire, ce a format obiectul dosarului nr. x/2022, soluţionată prin decizia nr. 491 din 7 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea atacată, în legătură cu cererea de sesizare, verificând condiţiile de admisibilitate, s-a reţinut că acestea nu sunt îndeplinite în mod cumulativ deoarece nu se poate constata legătura normei criticate cu soluţionarea cererii de revizuire, întrucât procedura de judecată a revizuirii s-a desfăşurat cu părţile având termen în cunoştinţă, iar motivele invocate în susţinerea cererii de sesizare au vizat procedura de citare îndeplinită în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Constanţa, nu procedura de citare a părţilor din dosarul nr. x/2022.

Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte cererea formulată în subsidiar de recurent privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301, art. 303 şi ale art. 306 C. proc. civ. de la 1865, condiţionată de invocarea excepţiei tardivităţii recursului, Înalta Curte constată că excepţia de neconstituţionalitate nu a mai fost susţinută, astfel că instanţa de recurs nu este învestită cu soluţionarea acestei cereri de sesizare.

De asemenea, referitor la excepţia necompetenţei secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de recurent prin raportare la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa supremă constată că această excepţie a fost soluţionată conform menţiunilor din practicaua prezentei decizii.

Examinând recursul pendinte, Înalta Curte reţine că, în susţinerea căii extraordinare de atac, recurentul a invocat formal motivele prevăzute de art. 304 pct. 1, 3, 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, dar, în realitate, raportat la obiectul încheierii atacate, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, nu a dezvoltat critici concrete prin raportare la motivele pentru care cererea a fost respinsă.

Astfel, cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil, derivată din modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare a părţilor aflate în străinătate şi de comunicare a actelor de procedură, se constată că, de fapt, recurentul reia argumentele invocate în cadrul dosarului de revizuire nr. 1041/1/2022 pe care şi-a fundamentat cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate.

De altfel, analiza motivelor invocate în susţinerea cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865 a relevat, în realitate, nemulţumirea părţii faţă de modul în care instanţa a înţeles să aplice textul de lege criticat în raport cu normele care constituie acquis-ul Uniunii Europene într-o cauză fără legătură cu dosarul în cadrul căruia s-a invocat această excepţie.

În aceste condiţii, cerinţa legăturii normei criticate cu soluţionarea cererii de revizuire nu a putut fi identificată, deoarece demersul petentului de sesizare a Curţii Constituţionale s-a întemeiat pe modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare a unei părţi dintr-o cauză diferită de aceea care ar fi putut avea legătură cu soluţionarea cererii de sesizare.

În consecinţă, în mod legal instanţa învestită cu judecata cererii de sesizare a reţinut că argumentele petentului privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor contestate au vizat îndeplinirea procedurii de citare a intimatului A. în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Constanţa, deci într-o cauză diferită de cea în care a fost formulată cererea pentru sesizarea cu excepţia de neconstituţionalitate.

În concluzie, Înalta Curte constată legalitatea încheierii atacate, având în vedere că cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865 a fost analizată punctual, prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, constatându-se că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele prevăzute de lege în raport cu situaţia reţinută în cauză.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 7 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 7 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.