Competence to lift criminal asset seizure after case classification: civil jurisdiction under general territorial rules versus exclusive criminal procedural nexus

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20 septembrie 2023 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2023, reclamanta A. S.A. - în faliment a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, DEPOZITARUL CENTRAL S.A., PLASE PESCARESTI S.A., B. S.A., CONSTRUCTII FEROVIARE CRAIOVA S.A., C. S.A., D. S.A., E. S.A. şi F. S.A. prin lichidator judiciar G., ca prin hotărârea ce se va pronunţa: în principal, să se constate încetarea de drept a sechestrului asigurător instituit asupra celor 16.000.000 acţiuni simbol H., evidenţiate în prezent la Depozitarul Central în contul altei societăţi, I. S.R.L., instituit prin Ordonanţa DIICOT emisă în Dosarul nr. x/2007 la 25.09.2015, urmare a clasării cauzei penale prin Ordonanţa din 03.03.2020, iar în subsidiar, să se dispună ridicarea sechestrului asigurător sus-menţionat.

Pârâta E. S.A. a depus note scrise prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.

La termenul de judecată din 7 decembrie 2023, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale procesuale şi teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a reţinut, în esenţă, că reclamantul a dedus judecăţii un litigiu civil (constatarea încetării/ridicarea sechestrului asigurator), izvorât dintr-un raport juridic execuţional de drept civil, la bază fiind o cauză penală în care s-a instituit sechestrul, motiv pentru care, soluţionarea acestor litigii, în care nu există nicio legătură cu profesioniştii definiţi conform art. 3 C. civ., nu justifică înregistrarea cauzei la un complet specializat de la secţia a VI-a Civilă.

În opinia tribunalului, litigiile izvorâte din raportul juridic execuţional se supun jurisdicţiei civile, indiferent de natura titlului executoriu, de asemenea, fiind lipsită de relevanţă calitatea părţilor.

Tribunalul a constatat că, raportat la natura şi obiectul prezentei cauze, aceasta nu prezintă elemente comune cu tipurile de litigii prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011; că nu sunt deduse judecăţii probleme litigioase care să facă necesară aplicarea unor dispoziţii de drept material ce intră în competenţa funcţională a secţiei specializate; că nu există nici o împrejurare care să justifice soluţionarea cauzei de către secţia a VI-a Civilă, impunându-se, astfel, judecarea cererii de chemare în judecată de către una dintre Secţiile a III-a, a IV-a sau a V-a ale Tribunalului Bucureşti.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, a apreciat că aceasta revine Tribunalului Bucureşti, în raport de prevederile art. 112 alin. (1) teza I, coroborate cu prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 3171 din 21 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti privind pe reclamanta A. S.A. în faliment prin lichidator judiciar J., în contradictoriu cu pârâţii AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, DEPOZITARUL CENTRAL S.A., PLASE PESCĂREŞTI S.A., B. S.A., CONSTRUCŢII FEROVIARE CRAIOVA S.A., C., D. S.A., E. S.A. F. S.A. în faliment (prin lichidator judiciar G.).

A declinat soluţionarea cauzei în favoarea uneia dintre Secţiile III-V Civile ale Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub număr de dosar x/2023

Prin sentinţa civilă nr. 111 din 8 februarie 2024, Tribunalul Bucureşti -Sectia a III-a Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale exclusive şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar J., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, E. S.A., C. S.A., Construcţii Feroviare Craiova S.A., Depozitarul Central S.A., Plase Pescăreşti S.A., F. S.A. prin lichidator judiciar G. B. S.A., şi D. S.A., în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia Civilă.

În motivare, asupra competenţei teritoriale, Tribunalul Bucureşti - sectia a III-a Civilă a reţinut, în esenţă, că textul art. 954 C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, fiind vorba de o cerere de ridicare măsuri asigurătorii pentru care se stabileşte în mod expres competenţa de primă instanţă, respectiv instanţa competentă să judece procesul în primă instanţă.

Stabilirea instanţei teritoriale competente să judece procesul în cazurile de ridicare a măsurilor asigurătorii instituite în dosarele penale se realizează prin raportare la dispoziţiile art. 250 C. proc. pen. care se coroborează cu dispoziţiile art. 2522-2524 după caz, în funcţie de situaţiile invocate de petent.

S-a apreciat că indiferent de aspectul chemării în judecată a anumitor pârâţi - cum este ANAF ori Depozitarul Central care îşi au sediul în Bucureşti - cererea de ridicare a măsurilor asigurătorii instituite în dosare penale nu se încadrează în categoria cererilor pentru care competenţa teritorială este alternativă, nefiind la alegerea părţii interesate în ridicarea acestor măsuri.

Decurgând din dosarul penal, măsura asigurătorie va fi de competenţa instanţei care e abilitată să judece procesul penal în primă instanţă, prin urmare, în raport de competenţa teritorială stabilită în cadrul normelor de procedură penală.

Astfel, locul săvârşirii faptelor ce au făcut obiectul ordonanţei de clasare din data de 03.03.2020 trebuie considerat a fi municipiul Galaţi, fiind determinată astfel, in raport şi de criteriul competenţei materiale, competenţa Tribunalului Galaţi. De altfel, dosarul de urmărire penală a fost înaintat Tribunalului Galaţi în vederea soluţionării propunerii privind confiscarea specială a unor sume de bani, inclusiv a celor ce fac obiectul măsurii asiguratorii contestate in prezenta cauză.

Părţile civile pot avea sedii/domicilii diferite în întreaga ţară, regula după care se stabileşte competenţa de primă instanţă în soluţionarea tuturor cererilor care vizează măsurile asigurătorii dispuse în dosarul penal fiind însă de ordine publică. Sunt incluse aici toate cererile de ridicare a măsurilor asigurătorii calificate juridic sub forma cererilor reglementate de art. 957 alin. (2) C. proc. civ., competenţa teritorială revenind instanţei civile identificate conform art. 250 C. proc. pen., aceasta fiind instanţa competentă să judece în primă instanţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr de dosar, x/2023

Învestit prin declinare, Tribunalului Galaţi a constatat că prin sentinţa civilă nr. 3171/2023 din 21 decembrie 2023 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă instanţa a soluţionat deja excepţia necompetenţei teritoriale, reţinând că această excepţie este neîntemeiată, Tribunalul Bucureşti fiind competent teritorial, astfel că aceeaşi excepţie nu mai putea fi soluţionată în sens contrar de o altă secţie a Tribunalului Bucureşti.

În plus, s-a apreciat că instanţa nu-şi putea stabili competenţa teritorială prin raportare la dispoziţiile C. proc. pen.

S-a mai arătat că potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 112 alin. (1) teza I, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

Cum în cauză, pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Depozitarul Central S.A. au sediul în Bucureşti, iar instanţa aleasă de către reclamant este Tribunalul Bucureşti, în temeiul prevederilor anterior menţionate, Tribunalul Bucureşti devine instanţă competenţă să soluţioneze cererea.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 95 din 7 mai 2024, pronunţată de Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Aplicarea dispoziţii art. 954 C. proc. civ., prin raportare la prevederile C. proc. pen., a condus jurisdicţiile în conflict la statuări divergente în privinţa instanţei căreia, competentă fiind să judece procesul în primă instanţă, îi revine şi atribuţia soluţionării cererii de ridicare a sechestrului asigurător.

Înalta Curte constată că obiectul acţiunii îl constituie constatarea încetării de drept a sechestrului asigurător instituit asupra celor 16.000.000 acţiuni simbol H., evidenţiate în prezent la Depozitarul Central în contul altei societăţi, I. S.R.L., instituit prin Ordonanţa DIICOT emisă în Dosarul nr. x/2007 la 25.09.2015, urmare a clasării cauzei penale prin Ordonanţa din 03.03.2020, iar în subsidiar, să se dispună ridicarea sechestrului asigurător sus-menţionat.

În acest cadru procesual, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 250 C. proc. pen., întrucât litigiul nu priveşte modul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse într-un proces penal aflat în curs, ci ridicarea măsurilor de indisponibilizare a bunurilor, din perspectiva legii civile, dat fiind că prorogarea de competenţă, care ar fi atribuit instanţei penale judecata acţiunii civile, a încetat, urmare a clasării cauzei penale prin Ordonanţa din 03.03.2020.

Curtea Constituţională a României a statuat, prin deciziile nr. 184/2017 şi 234/2017, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 10.07.2017 şi, respectiv, nr. 556 din 13.07.2017, că dispoziţiile art. 397 alin. (5) C. proc. pen. reglementează un caz de menţinere de drept a măsurii asigurătorii, care, ulterior, în cadrul procesului civil, poate fi ridicată în condiţiile C. proc. civ.

În acest context, devin relevante principiile care guvernează judecarea cererilor privind măsurile asigurătorii în materie civilă.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 112 alin. (1) teza I, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

Cum în cauză, pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Depozitarul Central S.A. au sediul în Bucureşti, iar instanţa aleasă de către reclamant este Tribunalul Bucureşti, în temeiul prevederilor anterior menţionate, Tribunalul Bucureşti devine instanţă competenţă să soluţioneze cererea.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2024.