Unstamped Cassation Appeal: Annulling Civil Recourse for Non-Payment of Judicial Stamp Duty

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 13 septembrie 2021 pe rolul Tribunalului Călăraşi sub număr de dosar x/2021, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1350 din C. civ., art. 8 din Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din data de 16.06.2021, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu B. S.RL. obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum de 229.973,50 RON reprezentând diferenţa de preţ dintre preţul mediu plătit de reclamantă pentru marfa de acelaşi tip achiziţionată de pe piaţă şi preţul convenit prin contract, ca urmare a nerespectării obligaţiei contractuale de livrare a mărfii asumată de pârâtă prin contract; obligarea pârâtei la plata sumei de 213.652,80 RON, reprezentând daune-interese în cuantum de 20% din valoarea mărfii nelivrate; obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 462 din 26 mai 2023, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 213.652,80 RON, reprezentând daune-interese în cuantum de 20% din valoarea mărfii nelivrate; a respins cererea de obligare a pârâtei la plata diferenţei de preţ dintre preţul mediu plătit de reclamantă pentru marfa de acelaşi tip achiziţionată de pe piaţă şi preţul convenit prin contract; a respins cererea reconvenţională.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.A. a formulat apel, solicitând admiterea căii de atac, cu consecinţa modificării în parte a sentinţei, în sensul admiterii în integralitate a cererii de chemare în judecată, şi obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1811/A din 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 462 din 26 mai 2023 pronunţate de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2021 având ca obiect acţiune în daune contractuale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L..

A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă şi cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 229.973,50 RON reprezentând diferenţă de preţ.

Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., pârâta B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1811/A din 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În argumentarea cererii, a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel în mod greşit a interpretat caracterul cert al prejudiciul pretins de către apelantă, pronunţând o soluţie de admitere a apelului şi dispunând admiterea capătului de cerere prin care societatea A. S.A. a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 229.973,50 RON.

Astfel, aplicând în mod greşit normele de drept material, instanţa de apel a reţinut că prejudiciul calculat de către intimata-apelantă ar fi unul cert, în ciuda faptului aceasta prezintă drept dovezi ale calculului sumei prejudiciului, (şi) contracte de vânzare-cumpărare încheiate în afara duratei de referinţă.

De asemenea, lipsa unui preţ mediu stabilit de părţi prin contract face ca acest calcul al intimatei să fie unul incert, în lipsa unui raport de expertiză care să valideze un asemenea calcul.

În opinia recurentei, instanţa de apel, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, putea invoca din oficiu necesitatea probei cu expertiza judiciară, conform tezei finale a art. 478 alin. (2) C. proc. civ.. Aşadar, instanţa de apel, în baza rolului său activ şi în baza principiului aflării adevărului, având în vedere faptul că în apel se desfăşoară o nouă judecată ce priveşte fondul apelat (situaţie de fapt şi de drept apelată), este abilitată de legiuitor cu posibilitatea de a administra orice probe noi pe care le consideră necesare soluţionării apelului.

Or, în cauză, instanţa s-a limitat a aprecia (contrazicând doar hotărârea instanţei de fond) că înscrisurile depuse de către apelantă în susţinerea cererii sale de apel sunt suficiente în sine, fără a dispune a fi validate printr-o expertiză judiciară.

Recurenta-pârâtă B. S.R.L. a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate.

Intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1811/A din 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă legală extrinsecă cererii de recurs este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, nulitate necondiţionată de existenţa vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenta nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, deşi prin adresa comunicată acesteia la 30 ianuarie 2024, conform procesului-verbal de înmânare, i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 2952,24 RON, sub sancţiunea anulării cererii.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării.

Este de amintit că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1811/A din 21 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cu privire la solicitarea intimatei A. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată, câtă vreme aceasta nu a făcut dovada pretenţiilor sale, în sensul art. 452 C. proc. civ., instanţa de judecată nu va putea acorda cheltuieli de judecată fără documente justificative, motiv pentru care, în lipsa înscrisurilor care să ateste faptul că s-au efectuat astfel de cheltuieli, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea intimatei A. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţilor, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care cheltuielile solicitate sunt dovedite (Cauza Croitoru contra României, Hotărârea din 9 noiembrie 2004, Cauza Iacob contra României, Hotărârea din 3 februarie 2005).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1811/A din 21 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă A. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2024.