Insurance moral damages appeal declared inadmissible due to statutory exclusion of recourse in insurance matters

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 aprilie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2022, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecata pe pârâta D. S.A. şi intervenientul forţat E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume, astfel:

1. pentru reclamantul A., suma de 50.000 euro, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale ca urmare a vătămărilor corporale suferite la data de 17.09.2016; dobândă legală, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data plăţii efective;

2. pentru reclamanta B., suma de 100.000 euro, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale ca urmare a vătămărilor corporale suferite la data de 17.09.2016; dobândă legală, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data plăţii efective;

3. pentru reclamanta C., suma de 150.000 euro, echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale ca urmare a vătămărilor corporale suferite la data de 17.09.2016; dobândă legală, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data plăţii efective;

4. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 658 din 20 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, a fost admisă cererea de chemare în judecată.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului A. suma de 50.000 euro reprezentând daune morale şi dobânda legală penalizatoare aferentă, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata efectivă a debitului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei B. suma de 100.000 euro reprezentând daune morale şi dobânda legală penalizatoare aferentă, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata efectivă a debitului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei C. suma de 150.000 euro reprezentând daune morale şi dobânda legală penalizatoare aferentă, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata efectivă a debitului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului A. suma de 5.300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta D. S.A., solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul micşorării sumelor acordate cu titlu de daune morale.

Prin decizia civilă nr. 1889/2023 din 29 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta pârâtă D. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 658 din 20 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B., şi C. şi intimatul-intervenient forţat E. şi, în consecinţă: a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă în parte cererea.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantul A. a sumei de 5.000 euro (echivalent în RON la data plăţii) cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta B. a sumei de 30.000 euro (echivalent în RON la data plăţii) cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta C. a sumei de 40.000 euro (echivalent în RON la data plăţii) cu titlu de daune morale.

S-a respins în rest cererea (cu privire la daunele morale).

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii A., B. şi C. au declarat recurs, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea recursului, au susţinut, în esenţă, că instanţa de apel la determinarea în concret a cuantumul daunelor morale, nu a procedat la o analiză amplă a repercusiunilor evenimentului rutier din anul 2016.

În opinia recurenţilor, decizia atacată a fost dată atât cu încălcarea dispoziţiilor art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014, în vigoare la data producerii evenimentului rutier, cât şi cu încălcarea criteriilor jurisprudenţiale, ce nu au fost avute în vedere de către instanţa de apel.

Apreciază că sumele acordate cu titlu de daune morale de Curtea de Apel Bucureşti constituie o limitare disproporţionată şi nejustificată a dreptului de despăgubire prin raportare la jurisprudenţă şi la criterii stabilite în practică, cu încălcarea prevederilor art. 1385 C. civ. şi ale art. 1.391 din acelaşi cod.

Regulile în materie impun repararea integrală a prejudiciului moral reprezentat de consecinţele negative suferite în plan fizic şi moral, având în vedere importanţa valorilor lezate, măsura în care aceste valori au fost afectate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, or, este lesne de constatat că instanţa de apel nu s-a raportat la criteriul echităţii şi nici la principiul proporţionalilăţii daunei cu despăgubirea acordată, consacrate pe cale jurisprudenţială în materia stabilirii daunelor morale.

Consideră că instanţa de apel nu a analizat probele administrate în cauză, nu a stabilit împrejurările de fapt esenţiale, s-a limitat la a face simple menţiuni cu privire la situaţia de fapt, nu a făcut o aplicare concretă a normele substanţiale şi procedurale incidente, motiv pentru care soluţia pronunţată este nesusţinută şi pur formală.

Conchizând, subliniază că instanţa de apel nu a analizat motivele de apel privind problema stabilirii cuantumului daunelor morale în raport de criteriile statuate pe cale jurisprudenţială, de practica judiciară, de circumstanţele particulare ale speţei, de consecinţele suportate de recurenţi în urma accidentului.

Intimaţii nu au formulat întâmpinări.

Examinând, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, având în vedere prioritatea analizării acesteia, în respectarea principiului legalităţii căilor de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 1889/2023 din 29 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acţiunii iniţiate de reclamanţi ulterior acestui moment.

Având în vedere datele speţei şi dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii - despăgubiri în materie de asigurări - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1889/2023 din 29 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1889/2023 din 29 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2024.