Administrator's appeal inadmissible; veil-piercing liability for RON 118,036 upheld.

Şedinţa publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 09.03.2022 sub nr. x/2021/a1, creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului A., administrator al societăţii debitoare B. S.R.L. şi obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei de 118.036 RON.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 645/24.05.2022, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, în contradictoriu cu pârâtul A..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia nr. 99/07.06.2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi a admis apelul promovat de apelanta - creditoare Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 645/24.05.2022 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea.

În temeiul art. 169 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea 85/2014, a dispus antrenarea răspunderii pârâtului pentru suma de 118.036 RON reprezentând pasivul debitoarei B. S.R.L, suma urmând a intra în averea debitoarei şi fiind destinată acoperirii pasivului acesteia.

4. Recursul formulat în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs pârâtul A..

În cuprinsul cererii de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 82/1991, art. 249 din C. proc. civ., prevederilor art. 66 alin. (1) şi ale art. 169 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 85/2014, precum şi a dispoziţiilor art. 1357-1359 din C. civ.

Recurentul-pârât a susţinut că societatea a înregistrat pierderi ca urmare a lipsei de clienţi şi, în consecinţă, a lipsei de venituri, cauzele intrării în insolvenţă nefiindu-i imputabile; astfel, în speţă, nu există elemente probatorii care să conducă la concluzia că administratorul statutar a obţinut foloase materiale de pe urma continuării activităţii societăţii debitoare sau că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea căii extraordinare de atac declarate, urmează să respingă recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.".

În raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În concret, se constată că acţiunea are ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Având în vedere că decizia recurată a fost pronunţată în materia legii care reglementează procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 45 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014, "(1) Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt: (…) h) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art. 169, (...)."

Conform dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol, hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Totodată, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel.".

Potrivit art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "dispoziţiile prezentei legi se completează în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură şi ale C. civ..".

Aşa fiind, având în vedere că prin Legea nr. 85/2014 s-a stabilit că singura cale de atac ce poate fi exercitată în cadrul procedurii insolvenţei este apelul, în temeiul principiului fundamental de interpretare juridică specialia generalibus derogant, calea de atac extraordinară a recursului este inadmisibilă, hotărârile pronunţate de instanţa de apel având caracter definitiv, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Reţinând, aşadar, că, în speţă, decizia recurată a fost pronunţată în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului (art. 43 corelat cu art. 46 din Legea nr. 85/2014), aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Dimpotrivă, aşa cum rezultă din cele expuse mai sus, conform art. 483 alin. (2) teza finală, nu sunt supuse recursului "hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Fiind, aşadar, operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ., faţă de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 99 din 7 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 99 din 7 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2024.