Main appeal annulled; tractor seizure damages claim fails absent judicial error.

Şedinţa publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea precizată înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, secţia Civilă, la data de 03.02.2020, în dosarul nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, Ministerul Finanţelor Publice şi B. S.R.L., solicitând obligarea pârâţilor la predarea tractoarelor indisponibilizate prin procesul-verbal al IJPF Maramureş din 21.09.2011, întocmit în dosarul nr. x/2011 şi lăsate în custodia B. S.R.L.; obligarea pârâţilor la plata sumei de 60.000 euro reprezentând diferenţa de valoare dintre starea tehnică a tractoarelor la data preluării şi cea de acum şi obligarea la plata sumei de 20.000 euro reprezentând echivalentul lipsei de folosinţă a celor trei tractoare pe durata celor 8 ani în care a fost deposedat de acestea.

Prin sentinţa civilă nr. 2072/07.07.2020, Judecătoria Arad, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Arad, invocată de către Ministerul Finanţelor Publice prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Arad.

Prin încheierea din data de 06.10.2020, Tribunalului Arad, secţia I civilă a constatat necompetenţa funcţională a completului C7-2020 din cadrul secţiei I civilă a Tribunalului Arad şi a trimis dosarul cauzei la secţia a II-a civilă a Tribunalului Arad.

Prin sentinţa civilă nr. 772/16.11.2020, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă a declinat în favoarea Judecătoriei Arad competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., a constatat ivit conflictul de competenţă şi a trimis cauza secţiei a doua a Curţii de Apel Timişoara pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă; a dispus suspendarea cauzei până la pronunţarea unei soluţii privind acest conflict de competenţă.

Prin decizia nr. 165/PI/CC/14.12.2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cererii precizate, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimatele Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura centrală, Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi S.C. B. S.R.L., având ca obiect "obligaţie de a face şi pretenţii", în favoarea Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 73/08.02.2021 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2020, s-a respins excepţia de netimbrare a acţiunii precizate; s-a respins excepţia lipsei de interes a reclamantului A.; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei şi B. S.R.L. şi administratorul C. al S.C. B. S.R.L.; s-a admis excepţia de inadmisibilitate a aceleaşi cereri faţă de pârâtele Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti; s-a respins cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, B. S.R.L. şi administratorul C. al S.C. B. S.R.L., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti prin A.J.F.P. Arad; fără cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel:

Prin decizia decizia nr. 732/A/02.12.2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 73/8.02.2021 pronunţate de Tribunalul Arad; a anulat în parte sentinţa apelată, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice şi a amânat judecarea cauzei, acordând termen pentru soluţionarea acestei acţiuni.

La data de 07.02.2022, reclamantul A. a depus precizare de acţiune, prin care a arătat că a solicitat obligarea pârâtei la plata valorii lipsei de folosinţă a tractoarelor - Tractor marca D. cu serie panson x, Tractor marca D. cu plăcuţă martor x, Tractor marca D. cu serie panson 190#1255 - de la data ridicării acestora, obligarea la plata diferenţei de valoare dintre valoarea din factura de cumpărare a acestora şi valoarea de vânzare, de piaţă a acestora la această dată în starea actuală şi la plata cheltuielilor de judecată.

A aproximat suma de 60.000 euro reprezentând diferenţa de valoare dintre starea tehnică a tractoarelor la data preluării şi cea de acum şi suma de 20.000 euro reprezentând valoarea lipsei de folosinţă a celor trei tractoare pe durata celor 8 ani în care a fost deposedat de acestea.

Prin decizia civilă nr. 233/A/11.05.2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul incident formulat de apelata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 73/8.02.2021 pronunţate de Tribunalul Arad.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A., astfel cum a fost precizată la data de 7.02.2022, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 233/A/11.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi au declarat recurs principal reclamantul A. şi recurs incident pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice.

Recursul principal declarat de reclamantul A.

Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii cererii aşa cum a fost formulată, respectiv să fie obligată pârâta la plata sumei de 14.350 euro sau echivalentul în RON de 70.074,00 RON (conform concluziilor expertizei), reprezentând diferenţa de valoare dintre starea tehnică a tractoarelor la data preluării şi aceea de acum şi la plata sumei de 108.000 euro sau echivalentul în RON de 531.316 RON reprezentând valoarea lipsei de folosinţă a celor 3 tractoare pe durata celor 10 ani în care a fost deposedat de acestea.

Arată că prin încheierea de şedinţă din data de 23.03.2022, curtea a admis şi a recunoscut prejudiciul creat de pârâtă. Astfel, la interpelarea instanţei, referitor la expertiza evaluatorie solicitată raportat la temeiul invocat prin acţiunea formulată, respectiv la dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 303/2004, reprezentantul reclamantului a învederat că eroarea judiciară este reprezentată de cercetarea reclamantului A., care s-a finalizat cu o soluţie de clasare, pe timpul cercetărilor fiindu-i reţinute cele 3 tractoare timp de 7 ani, neavând posibilitatea de a le folosi, deşi a făcut diverse cereri pe parcursul procedurii prin care a solicitat ca acestea să îi fie date în custodie pentru a le întreţine corespunzător pe perioada cercetărilor.

Totodată, prin încheierea de şedinţă din data de 13.04.2022 s-a admis cererea de efectuare a unei expertize tehnice cu următoarele obiective: să evalueze diferenţa de valoare a celor 3 tractoare ridicate de organele de urmărire penală, calculând diferenţa dintre valoare a bunurilor la data ridicării acestora (21.04.2011) şi valoarea acestora la data predării lor către reclamant (23.09.2021) şi să evalueze lipsa de folosinţă a tractoarelor pentru această perioadă, respectiv perioada cuprinsă între 21.09.2011 - 23.09.2021.

Astfel, susţine că instanţa recunoaşte prejudiciul adus reclamantului de către pârâtă, dar nu cunoaşte adevărata lui valoare sens în care a admis efectuarea expertizei pentru a afla întinderea prejudiciului.

Consideră că în mod greşit, din analiza probelor administrate în cauză, curtea de apel nu a constatat existenţa unei erori judiciare, astfel cum este aceasta definită prin lege. Astfel, atât în dreptul intern cât şi în cel internaţional cât şi în Convenţia Drepturilor Omului, până la condamnarea în mod definitiv a unei persoane aceasta este prezumată nevinovată, nevinovăţia fiind o prezumţie legală, iar vinovăţia trebuie dovedită.

Recurentul consideră că instanţa de apel, reţinând că prin Ordonanţa de clasare procesul penal a fost închis pentru că a intervenit prescripţia răspunderii penale, a prezumat vinovat reclamantul, care nu a fost niciodată condamnat definitiv şi, mai mult, a fost deposedat în mod abuziv de bunuri de către organele Statului Român, care timp de 11 ani nu a reuşit a demonstra vinovăţia acestuia în niciun mod, tergiversând soluţionarea procesului, deşi existau toate documentale de provenienţă a tractoarelor cu CMR-uri şi plăţile făcute prin bancă la valoarea pieţii. Incompetenţa organelor de urmărire penală nu poate fi imputată recurentului.

Mai mult, recurentul susţine că cele 3 tractoare au fost ridicate în mod ilegal şi ţinute într-un mod necorespunzător timp de 10 ani de către pârâtă, iar la final i-au pus în vedere să-şi ridice tractoarele pe cheltuiala lui din Arad şi să le transporte la Târnova.

Totodată, arată că a făcut cereri pentru a-i fi predate în posesie pentru conservare aceste bunuri până la soluţionarea procedurilor iniţiate de către reprezentanţii pârâtei, cereri care în mod nejustificat au fost respinse, respectiv în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Arad, soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 5281/16.09.2015 a Curţii de Apel Timişoara şi în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Arad, soluţionat delinitiv prin decizia civilă nr. 3798/10.11.2016 a Curţii de Apel Timişoara.

Mai arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, prin ordonanţa procurorului, i-a pus în vedere ridicarea tractoarelor fără un proces-verbal de predare-primire care să ateste starea acestora după 10 ani, fiind de notorietate că trebuia însoţit de o expertiză judiciară care să poată fi folosită într-un eventual proces împotriva celor responsabili pentru prejudiciul cauzat recurentului şi respectiv pentru a putea stabili pretenţiile sub aspectul cuantumului acestora.

În fapt, prin procesul-verbal întocmit de IJPF Maramureş la 21.09.2011, cele 3 tractoare marca D. au fost lăsate de către organele de poliţie judiciară din cadrul IJPF Maramureş, delegate în dosarul x/2011, în custodia B. S.R.L., cu obligaţia păstrării integrităţii bunurilor.

Recurentul consideră că este vorba de o eroare judiciară întrucât tractoarele sale, care se aflau în custodia B. S.R.L. au suferit degradări şi prezintă lipsuri, deşi de la data preluării acestora recurentul susţine că a făcut diverse demersuri solicitând custodia acestora, prezentând toate documentele de provenienţă şi cele vamale, dar toate au fost respinse.

Arată că, deşi instanţa de apel a reţinut interesul reclamantului şi răspunderea pârâtei, a pronunţat o soluţie contradictorie motivării hotărârii, aplicând greşit normele de drept material.

În drept, a invocat art. 96 alin. (1)-(5) din Legea nr. 303/2004, art. 541 alin. (3) C. proc. pen., art. 52 alin. (3) din Constituţie.

Recursul incident declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice

Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a dat o dezlegare greşită excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor, având în vedere că în cuprinsul acţiunii nu se face menţiune cu privire la vreun act emis de Ministerul Finanţelor şi nu se face referire la vreo acţiune a Ministerului Finanţelor care să aibă legătură cu cele trei tractoare solicitate a fi restituite şi expertizate tehnic, pentru care reclamantul solicită despăgubiri.

Arată că bunurile solicitate a fi restituite nu au fost şi nu sunt în posesia Ministerului Finanţelor, astfel că este necesară constatarea lipsei calităţii sale procesuale pasive, nefiind îndeplinite prevederile art. 36 din C. proc. civ. în care se arată că:

"calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios."

Prin decizia civilă nr. 233/A/11.05.2023, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul incident formulat de Ministerul Finanţelor, motivând că datorită faptului că suntem în prezenţa unei cauze întemeiate pe "art. 96 alin. (1)-(5) din Legea nr. 303/2004, prin care se este reglementată răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, se constată că în speţă există identitate între pârâtă şi subiectul pasiv al raportului dedus judecăţii, astfel că apelul incident apare ca nefondat."

Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel în soluţionarea apelului incident formulat de Ministerul Finanţelor a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală cu încălcarea dispoziţiilor de drept material aplicabile în speţă, fiind incident art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, deşi se indică de către Curtea de Apel Timişoara faptul că o eventuală răspundere în temeiul Legii nr. 303/2004 revine statului, reţine ca ar avea calitate procesuală pasivă o altă persoană decât Statul Român, respectiv Ministerul Finanţelor.

Consideră că instanţa de apel a greşit atunci când a pronunţat hotărârea, întrucât nu a observat că Statul Român (persoana indicată chiar de către aceasta că i-ar reveni calitatea procesuală pasivă) nici măcar nu a fost parte în proces, nu a fost chemată în judecată.

Arată că Ministerul Finanţelor nu poate fi confundat cu Statul Român, aşa cum greşit a făcut-o Curtea de Apel Timişoara. Statul Român ar putea avea calitate procesuală proprie putând fi reprezentat de diferite instituţii, printre care şi de către Ministerul Finanţelor, însă în acest dosar Ministerul Finanţelor nu a fost chemat în judecată şi nici citat în calitate de reprezentant, ci în nume propriu.

Fiind chemat în judecată în nume propriu, între Ministerul Finanţelor şi reclamant nu există niciun raport juridic litigios. Practic, Curtea de Apel Timişoara a transformat răspunderea statului în răspunderea Ministerului Finanţelor.

Art. 96 din Legea nr. 303/2004 invocat de către Curtea de Apel Timişoara prevede în mod expres că:

"Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare."

În continuare, alin. (6) al art. 96 din Legea nr. 303/2004 arată că:

"(6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice."

Prin urmare, consideră că Ministerul Finanţelor în nume propriu nu poate să răspundă niciodată pentru erorile judiciare făcute de magistraţi, neavând competenţa de a gestiona puterea judecătorească; o eventuală răspundere pentru erorile judiciare aparţine Statului Român, nicidecum Ministerului Finanţelor.

În aceste condiţii, prima instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material reprezentate atât de art. 96 din Legea nr. 303/2004, cât şi de art. 36 din C. proc. civ. legat de calitatea procesuală.

Reiterează faptul că Ministerul Finanţelor a fost chemat în judecată în nume propriu şi nu în reprezentarea Statului Român, aspect care rezultă în mod clar din acţiunea formulată şi chiar din recursul principal înregistrat de A. în care se indică că acesta este formulat "în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice B-dul x, nr. 16, cod 050706, Bucureşti."

La pagina 7 alin. (8) din decizia atacată s-au reţinut de către instanţa de apel următoarele:

"Curtea subliniază că răspunderea statului în situaţia producerii unei erori judiciare intervine doar în mod excepţional."

Or, deşi a reţinut că în eventualitatea producerii unei erori judiciare răspunderea aparţine statului, totuşi a constatat calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor şi nu a statului.

Pentru aceste considerente, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului incident şi să se constate că Ministerul Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, întrucât nu a fost chemată în judecată în reprezentarea Statului Român şi nu poate răspunde în temeiul art. 96 din Legea nr. 303/2004.

5. Apărările formulate în cauză:

Recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului principal şi recurs incident, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor.

Intimatele-pârâte B. S.R.L. şi Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei au depus întâmpinări prin care au invocat autoritatea de lucru judecat cu privire la lipsa calităţii lor procesuale pasive în cauză.

De asemenea, intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului principal şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului principal formulat de reclamantul A., în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a o admite şi, în consecinţă, va anula recursul principal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 233/A din 11 mai 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul incident formulat de apelata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 73/8.02.2021 pronunţată de Tribunalul Arad; a respins acţiunea formulată de reclamantul A., astfel cum a fost precizată la data de 7.02.2022, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice.

Se observă că instanţa de apel a argumentat de ce nu sunt îndeplinite în speţă condiţiile prevăzute de art. 96 din Legea nr. 303/2004, nefiind în prezenţa unei erori judiciare, astfel cum aceasta este definită prin lege. Recurentul nu a făcut dovada unei fapte ilicite făcute de organele judiciare care să atragă răspunderea statului, având în vedere că indisponibilizarea bunurilor a fost dispusă de organele de urmărire penală deoarece existau indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, iar prin ordonanţa de clasare s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale şi nu inexistenţa faptelor.

Prin motivele invocate în recursul principal, recurentul-reclamant nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de instanţa de apel, ci s-a limitat la prezentarea situaţiei de fapt a cauzei, expunându-şi nemulţumirea cu privire la modul în care instanţa de apel a apreciat probatoriul administrat în cauză, respectiv expertiza tehnică judiciară prin care a fost evaluată diferenţa de valoare a tractoarelor, precum şi lipsa de folosinţă a acestora în perioada 21.09.2011-23.09.2021, cererile de predare în posesie a acestor bunuri pentru conservare, care i-au fost respinse prin hotărâri definitive, lipsa procesului-verbal de predare-primire care să ateste starea tractoarelor, procesul-verbal IJFP Maramureş din 21.09.2011.

Înalta Curte reţine că interpretarea probelor administrate de instanţele de fond este o operaţiune care se circumscrie aspectelor de netemeinicie a hotărârii atacate neputându-se cenzura în recurs modalitatea în care instanţa de apel a apreciat probele relevante pentru soluţionarea cauzei.

Recurentul-reclamant a mai susţinut că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material, indicând dispoziţiile art. 96 alin. (1)-(5) din Legea nr. 303/2004, art. 541 alin. (3) C. proc. pen., art. 52 alin. (3) din Constituţie, însă, Înalta Curte reţine că recurentul a invocat aceste dispoziţii legale în mod formal, doar din perspectiva aprecierii probelor, fără a dezvolta, în concret, critici prin care să pună în discuţie modul în care instanţa de apel a interpretat sau aplicat aceste norme şi reguli de drept.

În acest sens, Înalta Curte menţionează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Prin argumentele evocate, recurentul tinde, de o manieră inadmisibilă procedural, la o devoluare a fondului, la stabilirea altei situaţii de fapt, în raport probele administrate în cauză, faţă de care să se aprecieze de către instanţa de recurs faptul că recurentul-reclamant a făcut dovada pretenţiilor solicitate prin acţiunea dedusă judecăţii.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că recurentul-reclamant nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, motiv pentru care va anula recursul principal.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:

"Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita în cazurile prevăzute de art. 472 şi art. 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile".

Dispoziţiile art. 472 C. proc. civ., aplicabile recursului incident, dispun în sensul că:

"(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.

(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

În consecinţă, în temeiul art. 491 alin. (2) coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în raport de soluţia dată cu privire la recursul principal, anulat pentru neîncadrarea în motivele de casare, recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, rămâne fără efect, din moment ce recursul principal a primit o soluţie care nu implică cercetarea fondului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 233/A din 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi şi va constata, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, împotriva aceleiaşi decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 233/A din 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Constată rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta-pârâtă DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞOARA - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ARAD, în reprezentarea MINISTERULUI FINANŢELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 233/A din 11 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2024.