Supplementary judgment for omitted litigation costs and proportionality of attorney fees

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

Prin decizia nr. 2071 din 08 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins excepţia nulităţii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1566A din 28 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019; a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1566A din 28 octombrie 2022 şi a încheierilor de şedinţă din 25 februarie 2022, 18 martie 2022, 03 iunie 2022 şi 07 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019; a constatat nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1711A din 15 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019; a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 09 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019; a stabilit onorariul definitiv cuvenit avocatului desemnat din oficiu, doamna B., la suma de 1.700 RON.

II. Cererea de completare a dispozitivului hotărârii formulată în cauză:

La data de 22 octombrie 2024, prin poştă, petenta C. S.A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 2071 din 08 octombrie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivare, a arătat că la termenul de dezbateri din 08 octombrie 2024, reprezentantul convenţional al petentei a depus la dosar dovada existenţei şi întinderii cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial în cuantum de 11.960,21 RON, însă instanţa a omis să se pronunţe asupra cererii de obligare a recurentei la plata acestora.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 444 C. proc. civ.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând cererea de faţă, prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi a dispoziţiilor legale în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Conform prevederilor art. 397 alin. (1) C. proc. civ., instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la pronunţare".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviinţarea unei cereri de completare a hotărârii judecătoreşti este admisibilă numai atunci când instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilităţii în procesul civil, în sensul soluţionării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la cheltuielile de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de art. 444 C. proc. civ., dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată fiind recunoscut, potrivit art. 453 C. proc. civ., părţii care a câştigat procesul, atunci când aceasta le-a solicitat în mod expres, însă instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

Cheltuielile de judecată reprezintă o sumă de bani în care se regăsesc toate cheltuielile pe care partea care a câştigat procesul le-a efectuat în cadrul litigiului soluţionat prin hotărâre judecătorească, iar fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părţii care cade în pretenţii. Fapta acesteia declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câştigat procesul a fost nevoită să le realizeze.

În alte alte cuvinte, art. 453 C. proc. civ. prevede drept fundament al plăţii cheltuielilor de judecată culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, interesând pentru aplicarea dispoziţiei legale, în egală măsură, atât rezultatul procesului, dar şi conduita părţilor manifestată anterior litigiului ori pe parcursul desfăşurării acestuia. Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată având un caracter accesoriu în ansamblul procesului.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. conferă două repere clar stabilite (valoarea sau complexitatea pricinii ori munca prestată de avocat) pentru aprecierea caracterului rezonabil al onorariului de avocat, iar marja de apreciere concretă nu este diferită sau superioară multiplelor altor cazuri în care judecătorilor li se recunoaşte posibilitatea de a face aprecieri subiective pe chestiuni factuale, fiind o manifestare a esenţei atribuţiilor jurisdicţionale, aceea de a putea tranşa diferende.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 165/2018 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 537 din 28 iunie 2018) s-a reţinut că prerogativa instanţei de a cenzura cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil (cauza Costin c. României, hotărârea din 26 mai 2005, par. 43; cauza Străin şi alţii c. României, hotărârea din 21 iulie 2005; cauza Petre c. României, hotărârea din 27 iunie 2006) - reţinându-se că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.

Realitatea cheltuielilor priveşte sarcina probei, ce revine părţii care le reclamă, conform art. 249 C. proc. civ. (actori incumbit probatio), iar necesitatea lor ţine de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă şi indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia şi concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obţine serviciul avocatului în funcţie de calitatea acestuia, considerată ca o garanţie a succesului său.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activităţii efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenţa litigiului şi/sau reputaţia celui care acordă asemenea servicii, acestea să nu fie exagerate. De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie sa fie şi previzibile, adică sa fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul de a le contesta şi combate.

În atare condiţii, Înalta Curte observă că în cadrul concluziilor orale la termenul din 08 octombrie 2024 la care au avut loc dezbaterile asupra fondului recursului, intimata-pârâtă C. S.A. a solicitat obligarea recurentei-reclamante A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.960,21 RON, dovedite cu factura fiscală seria x_007 0347 din 02 august 2024 şi extrasul de cont din 07 octombrie 2024 aflate la dosar.

După cum rezultă din considerentele şi dispozitivul deciziei nr. 2071 din 08 octombrie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/2019, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată pentru etapa procesuală a recursului solicitate de intimata-pârâtă, omisiune care poate fi complinită în procedura prevăzută de art. 444 C. proc. civ.

Faţă de valoarea şi complexitatea cauzei, activitatea concretă desfăşurată de avocaţi în etapa procesuală a recursului, Înalta Curte constată că intimata-pârâtă nu este îndrituită să recupereze integral cheltuielile de judecată generate de judecata recursului, întrucât acestea sunt vădit excesive şi disproporţionate, fiind necesar a se avea în vedere o bază echitabilă. Dacă este adevărat că fiecare parte este îndrituită să îşi asigure apărarea aşa cum consideră de cuviinţă, la fel de adevărat este faptul că partea adversă, care pierde procesul, nu este obligată în mod automat să suporte integral cheltuielile de judecată, instanţele de judecată având nu doar dreptul, ci chiar obligaţia de a asigura caracterul proporţional al cheltuielilor de judecată.

De altfel, în legătură cu activitatea avocatului, Curtea Constituţională a statuat că acesta, prin exercitarea profesiei sale, îndeplineşte o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piaţă liberă (Hotărârea din 19 februarie 2002, pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza Wouters şi alţii, paragraful 49), însă orice activitate economică se desfăşoară "în condiţiile legii", şi a reţinut că, în consecinţă, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporţională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestaţia avocaţială şi onorariul solicitat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 471 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 17 august 2017, paragraful 20).

În acest context, făcând o apreciere a proporţionalităţii onorariului avocaţial solicitat de intimata-pârâtă C. S.A., Înalta Curte constată că se impune cenzurarea acestuia, cuantumul de 11.960,21 RON neîncadrându-se în limitele caracterului rezonabil, de vreme ce complexitatea cauzei este una redusă, iar activitatea prestată de apărătorul intimatei-pârâte s-a rezumat la redactarea întâmpinării şi punerea de concluzii orale la singurul termen de judecată acordat în cauză, în etapa procesuală a recursului, aşa încât obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 de RON respectă criteriile stabilite de legiuitor în art. 451 alin. (2) prima teză C. proc. civ.

În final, se cuvine a releva că, raportat la art. 451 alin. (2) teza finală C. proc. civ., măsura reducerii onorariului avocaţial nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clienta sa, la fel cum diminuarea onorariului avocaţial de către instanţă nu reprezintă o nerecunoaştere sau o recunoaştere parţială a activităţii desfăşurate de avocat de a asigura asistenţă juridică şi reprezentare de către avocat - profesionist al dreptului -, ci constituie o modalitate de aplicare a dispoziţiei legale prin care cel care pierde procesul poate suporta doar o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de adversarul său care a câştigat procesul.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 444 alin. (1) coroborat cu art. 453 alin. (1) şi art. 451 alin. (2) C. proc. civ., va admite cererea formulată de petenta C. S.A., cu consecinţa completării dispozitivului deciziei nr. 2071 din 08 octombrie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în sensul că obligă pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., către intimata-pârâtă C. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta C. S.A.

Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 2071 din 08 octombrie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în sensul că obligă pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., către intimata-pârâtă C. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2024.