Inadmissible appeal in GDPR damages case leaves prior rejection of data-protection claim intact.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată la data de 17 noiembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Tecuci, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea acesteia la plata unor daune morale în cuantum de 40.000 RON pentru prejudiciul cauzat, constând în lezarea drepturilor garantate privind protecţia datelor cu caracter personal, prin prelucrarea lor nelegală şi abuzivă în cadrul societăţilor B. S.R.L. România, C. şi D. S.R.L. România, obligarea la înlăturarea (ştergerea) datelor cu caracter personal din evidenţa celor 3 societăţi Eos, cu cheltuieli de judecată.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 82 pct. 1-6 "Dreptul la despăgubiri şi răspundere" şi prevederile art. 145 şi art. 146 din Regulamentul U.E. 2016/569 şi ale art. 1381 şi art. 1385 C. civ.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Tecuci, în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1035 din 12 mai 2021, Judecătoria Tecuci a respins cererea având ca obiect "cerere privind apărarea drepturilor nepatrimoniale" promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca nefondată.

I.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Galaţi, în apel:

Prin decizia civilă nr. 1071 din 27 octombrie 2022, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1035 din 12 mai 2021, pronunţate de Judecătoria Tecuci.

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în recurs:

Prin decizia civilă nr. 194R din 04 octombrie 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1071 din 27 octombrie 2022, pronunţate de Tribunalul Galaţi.

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în revizuire:

Prin decizia civilă nr. 195R din 20 iunie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire; a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 194 R din 04 octombrie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, formulată de recurentul-reclamant A..

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 195R din 20 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a declarat recurs revizuentul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 05 august 2024, sub nr. x/2023, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 09 august 2024, a constatat că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ. în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, a reţinut că recurentul-revizuent nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit că recurentul-revizuent datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancţiunea anulării recursului.

II.1. Motivele de recurs:

Recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa rejudecării cauzei, în apel, în sensul soluţionării excepţiilor absolute şi a celor procesuale, precum şi a fondului cauzei, cu administrarea tuturor probelor din dosar.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că, încă din etapa scrisă, primind întâmpinarea formulată de B. S.R.L., reprezentat în baza O.U.G. nr. 52/2016, prin avocat E., având anexată procura specială prin care C. din Irlanda a mandatat pe B. S.R.L. din România să angajeze avocaţi care să o reprezinte în faţa instanţelor din România, din oficiu şi în stabilirea limitelor reprezentării, prima instanţă era obligată să soluţioneze interdicţia de reprezentare prin mandatar persoană juridică a altei persoane juridice, invocată în baza dispoziţiilor art. 247 şi art. 248 alin. (4) C. proc. civ., care, faţă de considerentele deciziei nr. 9/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reprezintă o excepţie absolută ce se examinează şi se soluţionează cu prioritate.

Aceeaşi excepţie a invocat-o în faţa instanţelor de apel, recurs şi revizuire, cu motivarea că instanţa nu s-a pronunţat asupra lucrului cerut, iar considerentul instanţei de recurs potrivit cărora deciziile nr. 9/2016 şi nr. 19/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu tranşau probleme de drept incidente în cauza dedusă judecăţii, precum şi al instanţei de revizuire conform căruia în cauză nu sunt aplicabile considerentele deciziei nr. 9/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie duc la nulitatea deciziilor nr. 194R/2023 şi nr. 195R/2024.

Totodată, a precizat că argumentul instanţei conform căruia intimata persoană juridică B. stă în nume propriu, fiind reprezentată în instanţă de un avocat, este netemeinic şi nelegal, în contradictoriu cu mandatul dat de C. din Irlanda mandatarului său din B. S.R.L. de a o reprezenta convenţional în faţa instanţelor din România, dar şi cu decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În limitele de competenţă prevăzute de art. 219 C. proc. civ., instanţa trebuia să verifice dacă cea care stătea în judecată în nume propriu, respectiv B. S.R.L., este prezentă în cauză prin reprezentanţii săi legali, iar în cazul în care s-a depus o împuternicire avocaţială pentru aceasta, să verifice dacă există semnătura reprezentaţilor săi legali.

A menţionat că B. S.R.L. este înregistrată, potrivit adresei nr. x/31.01.2017 a A.N.P.C., ca o entitate care recuperează creanţe astfel că nu putea sta în judecată în nume propriu pentru o activitate de reprezentare convenţională, prin mandat pentru C..

A precizat că în anexa 1 la notificarea la cesiunea de creanţă - informare prelucrarea datelor cu caracter personal sunt furnizate lui B. S.R.L. în Secţiunea "Contract privind prelucrarea şi protecţia datelor cu caracter personal", iar responsabilul cu protecţia datelor din acest contract are adresa e-mail x@x.ro, la acelaşi sediu cu cel al B. S.R.L.

Or, în baza dreptului de dispoziţie şi în limitele cererii de chemare în judecată, instanţa trebuia să introducă ca parte intimată pe D. S.R.L. România şi să o citeze la sediul din b-dul x nr. 10A, clădirea C3, cam. 4, Bucureşti, pentru a depune întâmpinare, potrivit art. 205 C. proc. civ., la o acţiune în răspundere delictuală cu privire la colectarea, prelucrarea, transmiterea şi folosirea nelegală a datelor cu caracter personal ale reclamantului.

A susţinut că operatorul D. S.R.L. România, având o persoană desemnată pentru protecţia datelor cu caracter personal, în conformitate cu Regulamentul U.E. nr. 679/2016, poate sta în nume propriu ca parte intimată în cauză, înschimb manadatrul B. S.R.L. România nu poate sta în nume propriu în cauză,reprezentată de un avocat, întrucât nu are reprezentanţi legali care să facă dovada că exercită drepturile mandatarului, cum ar fi dreptul de folosinţă al datelor cu acracter personal ale reclamantului pentru a-i imputa acestuia plata parţială cerută de de mandatarul B. S.R.L. România în numele mandantului C. din Irlanda.

Drept urmare, acţiunea în răspundere delictuală este îndreptată împotriva acestuia din urmă, având în vedere că, prin procură specială, l-a mandatat pe B. S.R.L. România să ia toate măsurile necesare pentru a administra şi colecta creanţele din patrimoniul Eos; la discreţia sa să analizeze terţe părţi în scopul investigării locului unde se află semnatarii, consemnatarii, garanţii ori alte persoane responsabile de plată ori de îndeplinirea obligaţiilor aferente creanţelor din portofoliul Eos; să proceseze toate datele personale ale debitorilor; să selecteze şi să intre în relaţii contractuale cu avocaţi în numele societăţii cu răspundere limitată înfiinţată în Irlanda, Eos.

În aceste condiţii, C. din Irlanda şi B. S.R.L. România răspund în solidar pentru fapta delictuală de a prelucra şi folosi nelegal datele sale cu caracter personal, iar mandatarul B. S.R.L., cu atât mai puţin, poate sta în judecată în nume propriu prin avocatul său, iar adresa din 07 septembrie 2020 face dovada săvârşirii în comun, în solidar, a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu moral, imputarea plăţii parţaile cerută de Eos din Irlanda şi România folosindu-se de datele sale cu caracter personal face dovada existenţei legăturii de cauzalitate.

Astfel, stabilirea unui cadru procesual fără a ţine în solidar pe C. din Irlanda cu B. S.R.L. România şi cu operatorul D. S.R.L. România, întrucât s-ar încălca principiul dreptului de dispoziţie al părţii, principiul securităţii juridice şi principiul rolului activ al judecătorului în a afla adevărul în cauză, chiar dacă părţile se împotrivesc, cum este cazul recuperatorilor de creanţă Eos care s-au împotrivit a arăta cuantumul datoriei pentru care au cerut plata parţială cu scopul de a imputa plata parţială prin măsuri executorii ca şi creditori, potrivit art. 1508 C. civ.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi să se stabilească că soluţia condiţionată de un viitor incert, cea cu un eventual debit pe care reclamantul l-ar avea, nu este grija expresiei preocupării instanţei de a nu se pronunţa asupra unui lucru care nu fost cerut (să se reţină că reclamantul are un debit în temeiul contractului de credit nr. x/21.02.2007), ci dimpotrivă având în vedere că recuperatorii de creanţă Eos au cerut să se constate că reclamantul are un debit ca urmare a nerespectării contractului de credit nr. x/21.02.2007, preocuparea instanţei a fost ca recupratorii C. din Irlanda şi B. S.R.L. România să devină creditorii şi dobânditorii ulteriori ai creanţei, transformând o creanţă necunsocută într-un eventual debit pe care reclamantul l-ar avea.

Toate instanţele în cauză nu s-au preocupat să-i apere drepturile şi libertăţile fundamentale privind datele sale cu caracter personal, conform Regulamentului U.E. nr. 679/2016 şi Legii nr. 190/2018, ci contrar deciziei nr. 171/2001 a Curţii Constituţionale şi-au exprimat convingerea că intimatele se pot folosi de drept de datele sale cu caracter personal într-un viitor incert, condiţionat pentru un eventual debit pe care l-ar avea.

A precizat că instanţa de revizuire a decis că nu sunt aplicabile în cauză considerentele deciziei nr. 9/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi motivul de revizuire al art. 509 alin. (1) pct. 1, deşi reprezintă o aplicare a principiului disponibilităţii, nu poate fi aplicat raţionamentul instanţei de recurs în condiţiile în care dispoziţiile art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 1 prevăd că dezbaterile sunt limitate la faptele pe care se întemeiază cererea de revizuire şi la lucrurile cerute şi asupra cărora nu s-au pronunţat instanţele anterioare sau s-au pronunţat asupra unui lucru ce nu s-a cerut, cum ar fi un eventual debit pe care reclamantul l-ar avea în continuarea folosirii datelor personale ale acestuia de către creditorii F..

II.2. Apărările formulate în cauză:

Intimata B. S.R.L. nu a depus întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17 noiembrie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 26 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului declarat în cauză la data de 10 decembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, termen la care instanţa din oficiu a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de art. 513 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a reţinut cauza spre soluţionare, cu prioritate pe această excepţie, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, în condiţiile art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Totodată, art. 513 alin. (5) C. proc. civ. arată că:

"Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Cum, faţă de prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia civilă nr. 194R din 04 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, este o hotărâre definitivă, dată în soluţionarea unui recurs, şi decizia prin care a fost soluţionată cererea de revizuire îndreptată împotriva acestei hotărâri - decizia civilă nr. 195R din 20 iunie 2024 a aceleiaşi instanţe, pronunţate în dosarul nr. x/2023 - este o hotărâre definitivă, potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecinţă, reţinând caracterul dirimant al excepţiei inadmisibilităţii a cărei incidenţă împiedică cercetarea fondului motivelor de recurs, faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 513 alin. (5) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 195 R din 20 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 195 R din 20 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2024.