Territorial competence for execution objections: statutory priority of the court authorizing forced execution over impartiality-based jurisdictional transfer

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024

asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin contestaţia la executare formulată la 30 martie 2023 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2023, contestatorii Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş au solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei; anularea executării silite începute de B. şi Asociaţii în dosarul de executare nr. 54/ex/2023, pentru recuperarea sumei de 991.506,69 RON, presupus datorată în baza sentinţei civile nr. 684/LM/2020 pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2019; anularea somaţiei din 23.09.2022; anularea somaţiei din 17.02.2023; anularea încheierii din 17.02.2023 privind stabilirea cheltuielilor de executare; anularea încheierii din 17.02.2023 privind stabilirea sumelor datorate; anularea încheierii de încuviinţare a executării silite.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7097/2023 din data de 6 octombrie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Timişoara, prin încheierea nr. 1196 din 25 ianuarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Judecătoria Timişoara.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 13943 din 18 septembrie 2023, Judecătoria Timişoara a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere calitatea contestatorilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, precum şi calitatea de procuror a intimatului în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 1398/2024 din 20 septembrie 2024, Judecătoria Alba Iulia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat ivit conflictul de necompetenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare a competenţei, Judecătoria Alba Iulia a reţinut că, potrivit deciziei RIL nr. 20/2021, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu.

Raportat la dispoziţiile menţionate anterior, instanţa a constatat că prin încuviinţarea executării silite, se determină instanţa de executare, aceasta urmând să fie aceeaşi pe tot parcursul procedurii şi va soluţiona toate cererile şi incidentele care se ivesc în legătură cu executarea silită.

Drept urmare, având în vedere că Judecătoria Timişoara a încuviinţat executarea silită, a apreciat că aceasta este instanţa de executare şi este singura competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată de contestatorii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, prin care se solicită suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei; anularea executării silite începute de B. şi Asociaţii în dosarul de executare nr. 54/EX/2023, pentru recuperarea sumei de 991.506,69 RON, presupus datorată în baza sentinţei civile nr. 684/LM/2020 pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2019; anularea somaţiei din 23.09.2022; anularea somaţiei din 17.02.2023; anularea încheierii din 17.02.2023 privind stabilirea cheltuielilor de executare; anularea încheierii din 17.02.2023 privind stabilirea sumelor datorate; anularea încheierii de încuviinţare a executării silite.

Se observă că, în prezentul demers judiciar, instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, apreciind diferit asupra incidenţei dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. în speţă.

În privinţa cauzelor având ca obiect contestaţie la executare este relevantă Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., prin care se statuează în legătură cu interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., în sensul că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speţă, prin încheierea nr. 1196 din 25 ianuarie 2023, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2023, a fost încuviinţată cererea de executare silită formulată de petentul B. şi Asociaţii în dosarul de executare nr. 54/EX/2023, pentru creditorul intimat A., împotriva debitorilor Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş.

Referitor la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se reţine că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competenţă (în favoarea altei instanţe, aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanţa competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviinţarea executării silite şi când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanţa competentă să soluţioneze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speţă se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conţinute în Decizia pronunţată în recurs în interesul legii nr. 20/2021.

Astfel fiind, aspecte legate de obiecţii în legătură cu imparţialitatea instanţei, dată fiind calitatea debitorilor, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu legală, de competenţă.

Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi cum în cauză încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Timişoara, în favoarea acesteia se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, reţinându-se că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu pot fi relevante în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei de către o altă instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2024.