Inadmissibility of extraordinary appeal against child protection placement decisions due to exclusive appellate remedy under special child protection law

Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 04.09.2023, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6, a chemat în judecată pe numiţii: A., B., C. (asistent maternal profesionist) şi a solicitat instanţei înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgenţă pentru minora D., fiica dnei. A. şi a lui B., cu plasamentul la asistent maternal profesionist C., cu domiciliul în Bucureşti.

2. Hotărârea tribunalului

Prin sentinţa civilă nr. 56/25.01.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată; a dispus încetarea măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă pentru copilul D., fiica lui B. şi A., dispusă prin Dispoziţia nr. 40 din 23.08.2023 emisă de Direcţia pentru Protecţia Copilului, Serviciul Prevenirea Separării Copilului de familie şi reintegrarea copilului în familia tatălui B.; a dispus ca monitorizarea cazului acestui copil să se efectueze pentru o perioadă de 2 ani de către DGASPC Sector 6 şi a obligat reclamanta la plata către pârâtul B. a sumei de 3000 RON reprezentând onorariu de avocat.

3. Hotărârea curţii de apel

Prin decizia civilă nr. 781 A/11.07.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 56 din 25.01.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost schimbată în tot sentinţa civilă apelată, în sensul admiterii cererii, înlocuirii măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă, dispusă prin dispoziţia nr. x/23.08.2023 pentru minora D., fiica lui B. şi A., cu măsura plasamentului la asistent maternal profesionist C., fiind stabilit domiciliul minorei pe toată durata măsurii plasamentului la adresa asistentului maternal profesionist în Bucureşti.

S-a mai dispus ca drepturile şi obligaţiile părinteşti privind persoana şi bunurile copilului să fie exercitate şi respectiv îndeplinite de către Directorul General al DGASPC sector 6.

A fost obligată intimata-pârâtă A., mama minorei, ca pe durata măsurii de protecţie specială să efectueze 20 de ore lunar acţiuni sau lucrări de interes local pe raza sectorului 6 al municipiului Bucureşti, iar intimatul-pârât B., tatăl minorei, a fost obligat la plata unei contribuţii lunare de întreţinere în favoarea minorei D., în cuantum de 1/4 din venitul net realizat.

4. Calea de atac declarată în cauză

Împotriva deciziei nr. 781 A/11.07.2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, pârâtul B. a declarat recurs, cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 6 august 2024.

5. Apărările formulate de părţi

Intimata-reclamantă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6 a depus, în termenul prevăzut de lege, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a hotărârii atacate.

Nu a fost depus răspuns la întâmpinare.

6. Procedura de filtru

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data iniţială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018 (cererea de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti la 9.09.2023), dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluţia din 15 octombrie 2024 s-a stabilit termen la 5 noiembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată din oficiu, excepţie a cărei analiză este prioritară, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă "înlocuirea măsurii plasamentului", cererea formulată de către reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6 fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 60 lit. b), 62 alin. (1) lit. b), art. 63, art. 65 alin. (2) lit. b), art. 66 alin. (3), art. 67 şi art. 128 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

În cauza de faţă, acţiunea formulată de reclamantă a fost soluţionată atât în primă instanţă, cât şi în apel.

Se reţine că în speţa de faţă sunt incidente normele speciale instituite prin Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului care reglementează instituţia "plasamentului".

Potrivit dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 272/2004, "Hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă", iar, în conformitate cu prevederile art. 137 din acelaşi act normativ, "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii".

Art. 138 din Legea nr. 272/2004 statuează că dispoziţiile acestei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Având în vedere că litigiul de faţă este înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 9 septembrie 2023 şi este întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004, în speţă sunt incidente dispoziţiile din acest act normativ.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile Legii nr. 272/2004, anterior menţionate, trebuie coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează în alin. (1) că ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, iar la alin. (2) se menţionează că dispoziţiile alin. (1) se aplică în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială foloseşte o expresie similară.

Prin urmare, legea instituie numai o singură cale de atac, care, în cauza pendinte, a fost exercitată de către părţi.

Astfel, hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv decizia civilă nr. 781 A/11.07.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost pronunţată în soluţionarea unui apel, ca ultimă cale de atac prevăzută de art. 137 din Legea nr. 272/2004, coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012.

În consecinţă, cum legea prevede o unică cale de atac, respectiv apelul, care a fost, deja, exercitat de către reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 56 din 25.01.2024, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, părţile nu mai au deschisă şi calea de atac a recursului, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Drept urmare, cum în speţă, recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă.

În concluzie, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât E. împotriva deciziei nr. 781 A/11.07.2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6 şi cu intimaţii-pârâţi C. şi A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 noiembrie 2024.