Revision against annulment ruling held inadmissible; prior annulment decisions stand.

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea în raport cu care se solicită revizuirea

Prin decizia nr. 170 din 25 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 719 din 04 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 170 din 25 ianuarie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023 a declarat revizuire contestatoarea A., arătând că solicită admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestaţiei în anulare declarate împotriva deciziei nr. 719 din 04 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Prin cererea de revizuire formulată, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 4 şi 5 din noul C. proc. civ. (corespondent al art. 322 alin. (1) pct. 4 şi 5 din C. proc. civ. de la 1865), revizuenta a arătat că instanţa ar fi luat la cunoştinţă de faptul că aceasta ar fi transmis pe e-mail, la data de 22.01.2024, înscrisuri totalizând 185 pagini, care însă nu au ajuns la dosar, şi cu toate acestea i s-ar fi refuzat acordarea unui nou termen de judecată în vederea ataşării acestora.

A mai susţinut revizuenta că a fost încălcat principiul continuităţii completului de judecată, în condiţiile în care, la termenul din 15 iunie 2023, completul a fost constituit din alti judecători faţă de cei care au pronunţat hotărârea la 15 ianuarie 2024.

Totodată, a arătat că instanţa care a judecat contestaţia în anulare a încălcat şi principiul egalităţii armelor, căci înscrisurile depuse de intimata B. nu i-ar fi fost comunicate, iar înscrisurile transmise prin e-mail de aceasta la 22 ianuarie 2024 nu se aflau la dosar.

A mai criticat revizuenta participarea procurorului la judecarea contestaţiei în anulare, deşi obiectul cauzei, constând în nulitate căsătorie nu impunea, în opinia acesteia, o atare participare în dosar.

Mai arată că, având în vedere circumstanţele anterior enunţate, a formulat două cereri de recuzare a completului de judecată nr. 8, învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2023, întâi formulată verbal în sală şi ulterior transmisă şi prin e-mail, însoţită de dovada achitării taxei judiciare de timbru, la 26 ianuarie 2024, aceasta nefiind soluţionată până în prezent, sens în care pronunţarea deciziei nr. 170 la 25 ianuarie 2024 este nelegală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prioritar, se impune a se preciza că, în raport cu data înregistrării pe rolul instanţei a cererii introductive de instanţă, şi anume 14 decembrie 2020, prezentului dosar îi sunt aplicabile vechile reglementări procesuale civile.

Faţă de acestea, indiferent de referirile contestatoarei la incidenţa cazurilor de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 4 şi 5 din Noul C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire urmează a fi analizată din perspectiva dispoziţiilor echivalente din C. proc. civ. 1865.

Astfel, cererea dedusă judecăţii vizează calea de atac a revizuirii formulate împotriva deciziei nr. 170 din 25 ianuarie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 719 din 04 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Prevederile art. 322 alin. (1) C.od procedură civilă de la 1865 fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care se fundamentează cererea. Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Astfel, potrivit art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1-9 C. proc. civ.

În sensul textului de lege citat, hotărârile susceptibile de a fi atacate cu revizuire sunt doar hotărârile instanţelor care au judecat cauza în primă instanţă, rămase definitive prin neapelare, hotărârile pronunţate definitiv în apel, ori hotărârile date de instanţele de recurs, însă cu condiţia ca acestea să evoce fondul. Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care a fost reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale, la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. Drept urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situaţia de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.

Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanţei care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.

Această regulă nu este îndeplinită în cauză, nu numai din perspectiva faptului că hotărârea atacată nu a evocat fondul cauzei - verificându-se doar legala citare a contestatoarei la termenul din 04 mai 2023 când a fost soluţionată cererea de revizuire a deciziei 1387/2022 a Înaltei Curţi - ci şi pentru că decizia nr. 170 din 25 ianuarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost pronunţată într-o contestaţie în anulare, deci într-o cale extraodinară de atac, care nu se regăseşte printre hotărârile enunţate de textul art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, sens în care nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de norma legală care reglementează revizuirea.

Prin urmare, atât timp cât se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., analizarea condiţiilor specifice reglementate de pct. 4 şi 5 se priveşte ca fiind un demers inutil.

Aşa fiind, constatând că hotărârea atacată cu revizuire nu îndeplineşte condiţia generală de admisibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 322 alin. (1), raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire dedusă judecăţii în prezenta cauza, ca inadmisibilă.

Sancţiunea inadmisibilităţii se impune şi din perspectiva art. 320 alin. (3) din C. proc. civ., prin care se prevede că hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Or, hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare este irevocabilă, întrucât vizează o hotărâre pronunţată în soluţionarea unei alte cereri de revizuire declarate împotriva unei decizii date în contestaţie în anulare, formulată succesiv împotriva unei hotărâri date în recurs (decizia civilă nr. 20/13.01.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. x/2011), iar dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter irevocabil hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Or, potrivit principiului legalităţii căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând ca mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.

Pentru toate considerentele reţinute, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 170 din 25 ianuarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 octombrie 2024.