Special guardianship conflict of jurisdiction resolved by assigning case to court of effective residence

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa în data de 31.01.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., instituirea măsurii tutelei speciale faţă de pârâtă, pentru o perioadă de 5 ani şi numirea reclamantei în calitate de tutore.

În drept, au fost invocate prevederile art. 164 şi urm. C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 3047/09.04.2024, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

A reţinut instanţa că în speţă sunt incidente prevederile art. 936 C. proc. civ., care se coroborează cu cele ale art. 114 alin. (1) din acelaşi act normativ, astfel încât cererile privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

A mai reţinut, totodată, că noţiunea de domiciliu la care face trimitere art. 87 C. civ., vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită şi urmăreşte asigurarea respectării dreptului la apărare şi facilitarea administrării probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Drept urmare, cum cadrul factual relevat atât de reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, cât şi din înscrisul constând în contractul de prestări servicii nr. x/14.09.2023 atestă că pârâta se află internată în centrul de îngrijire vârstnici C. din Bucureşti, instanţa a reţinut ca revenind Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a pricinii, în raport cu locuinţa efectivă a pârâtei.

Prin sentinţa nr. 7083/11.09.2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că pentru stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, sunt incidente prevederile art. 114 C. proc. civ., referitoare la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite, şi anume domiciliul pârâtei B. din Constanţa, judeţul Constanţa.

A reţinut, totodată, şi că în cererile având ca obiect tutelă specială, nu poate fi avută în vedere ca reşedinţă un cămin în care este internată o persoană incapabilă, ci domiciliul stabil din cartea de identitate.

De asemenea, a mai reţinut şi că, în conformitate cu prevederile art. 89 C. civ., pentru a se putea raporta la reşedinţa persoanei ocrotite, şi nu la domiciliul prevăzut de cartea de identitate, trebuie avută în vedere intenţia persoanei în cauză de a-şi stabili locuinţa principală în alt loc decât cel prevăzut în buletin.

Or, în cauzele având ca obiect tutelă specială, având în vedere lipsa discernământului interzisului, care a condus tocmai la solicitarea instituirii unei măsuri de protecţie, nu se poate considera că acesta a avut intenţia de a se stabili într-un centru specializat, respectiv de a-şi alege reşedinţa principală acolo, motiv pentru care a apreciat că nu se poate considera că, ţinând seama de dispoziţiile legale de reglementează noţiunea de reşedinţă şi de locuinţă de fapt, respectivul cămin în care este internată o persoană este reşedinţa acesteia.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a noţiunii de "domiciliu al persoanei ocrotite", în sensul prevederilor art. 936 C. proc. civ. coroborate cu art. 114 alin. (1) din acelaşi cod.

Astfel, Judecătoria Constanţa a reţinut în motivarea soluţiei de declinare a competenţei faptul că, în accepţiunea C. civ., prin aceasta se înţelege adresa unde se găseşte în fapt pârâta, a cărei ocrotire se solicită în speţă, având în vedere scopul reglementării competenţei în această materie, de asigurare a respectării dreptului la apărare şi a facilitării administrării probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Drept urmare, a apreciat că pentru stabilirea competenţei teritoriale se are în vedere locuinţa efectivă a pârâtei, în speţă aceasta fiind internată în centrul de îngrijire vârstnici C. din Bucureşti.

Pe de altă parte, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că pârâta îşi are locuinţa statornică, potrivit menţiunilor din cuprinsul cărţii sale de identitate, în Constanţa, Aleea x, jud. Constanţa.

Totodată, a reţinut şi că în cauzele având ca obiect tutelă specială, având în vedere lipsa discernământului interzisului, care a condus tocmai la solicitarea instituirii unei măsuri de protecţie, nu se poate considera că acesta a avut intenţia de a se stabili într-un centru specializat, respectiv de a-şi alege reşedinţa principală acolo.

În cauză, se constată că reclamanta a dedus, spre soluţionare, în data de 31.01.2024, o acţiune prin care a solicitat instituirea măsurii tutelei speciale faţă de mama sa, B., pentru o perioadă de 5 ani, şi numirea sa în calitate de tutore a acesteia, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 164 şi urm. C. civ.

A arătat reclamanta că pârâta, în vârstă de 73 de ani, este diagnosticată cu demenţă Alzheimer, formă severă, având, totodată mai multe afecţiuni de sănătate, fiind nedeplasabilă, aceasta fiind internată în centrul de îngrijire vârstnici C., cu sediul în Bucureşti, sens în care a anexat contractul de prestări servicii în cadrul căminului C. nr. 175, încheiat din data 14.09.2023, pentru o perioadă nedeterminată.

Potrivit alin. (1) al art. 164 C. civ., indicat ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări a facultăţilor mintale, temporare sau permanente, parţiale sau totale, stabilite în urma evaluării medicale şi psihosociale, şi care are nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinţei sale poate beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea capacităţii sale civile, în condiţii de egalitate cu celelalte persoane.

În ce priveşte competenţa de soluţionare a unei astfel de acţiuni, dispoziţiile art. 936 C. proc. civ. statuează că cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Totodată, art. 87 C. civ. prevede că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale enunţate rezultă că noţiunea domiciliu la care face trimitere art. 87 C. civ. vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, urmărind asigurarea respectării dreptului la apărare şi facilitarea administrării probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Prin urmare, noţiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu atât locuinţa înscrisă în actul de identitate, ci adresa unde partea locuieşte efectiv.

Drept urmare, chiar dacă în cartea de identitate a pârâtei este înscris un domiciliu aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Constanţa, în fapt, rezultă că la data introducerii cererii de chemare în judecată (31.01.2024), pârâta locuia efectiv în raza sectorului 1, Bucureşti, fiind beneficiara unei internări impuse tocmai de deficienţele cauzate de boala de care aceasta suferă, pe o perioadă nedeterminată.

Or, ţinând cont de scopul reglementării măsurii tutelei reglementate de prevederile art. 164 C. civ., de ocrotire a unei persoane vulnerabile, care nu se poate îngriji de interesele sale, precum şi de necesităţile probatorii şi la măsurile speciale ce trebuie dispuse în cauză, se constată că domiciliul persoanei ocrotite este la locul la care aceasta se găseşte efectiv, în speţă acesta fiind, la data demarării demersului judiciar, cel din Bucureşti.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.