Retrial complaint against revision ruling inadmissible for lacking procedural irregularity and preclusion

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin contestaţia în anulare înregistrată în data de 11 aprilie 2024 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2024, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa-Năsăud, anularea deciziei civile nr. 536 din 27 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2024, a deciziei nr. 3421 din 4 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, a deciziei nr. 1110 din 24 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, şi a deciziei nr. 152 din 03 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018.

Expunând situaţia de fapt, contestatoarea a menţionat că decizia Curţii de Apel Cluj încalcă democraţia şi drepturile omului, neluând în calcul munca prestată de aceasta, solicitând, totodată, încunoştinţarea Curţii Constituţionale cu privire la inegalitatea actelor eliberate de intimată.

Prin încheierea din 7 iunie 2024, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a litigii de muncă şi asigurări sociale a disjuns contestaţia în anulare îndreptată împotriva deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a dispus formarea unui nou dosar (nr. x/2024).

Prin decizia nr. 1009/A/2024 din 7 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus declinarea, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a competenţei materiale de soluţionare a contestaţiei în anulare formulate de contestatoare împotriva deciziei nr. 3421/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, împotriva deciziei nr. 1110/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 şi împotriva deciziei nr. 152/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018.

Contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 3421 din 4 octombrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost înregistrată pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie în data de 02 iulie 2024, sub nr. x/2024.

2. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 3421 din 4 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 528/A din data de 27 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

3. Apărări formulate în cauză

Intimata Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa-Năsăud a formulat întâmpinare în faţa curţii de apel, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă.

Cu privire la decizia nr. 536 din 27 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2024, intimata a arătat că în mod corect s-a dispus declinarea judecării cauzei având ca obiect revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A susţinut, în legătură cu aceeaşi decizie a Curţii de Apel Cluj, că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac promovate împotriva acesteia, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri pentru care nu se prevede o cale de atac.

Legal citată pentru termenul de judecată din 30 octombrie 2024, intimata nu a formulat apărări în legătură cu obiectul prezentei cauze, astfel cum a fost stabilit acesta prin soluţia de disjungere pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., aspectul admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. - contestaţia în anulare obişnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă şi art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - contestaţia în anulare specială - al cărei obiect poate fi, după caz, o hotărâre a unei instanţe de recurs, respectiv o hotărâre a unei instanţe de apel, care nu poate fi atacată cu recurs.

Astfel, în speţă, din moment ce decizia atacată a fost pronunţată ca urmare a soluţionării unei cereri de revizuire, prevederile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. nu îşi găsesc aplicabilitatea.

Analizând contestaţia în anulare formulată prin prisma prevederilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., text de lege aplicabil şi în ipoteza unei decizii pronunţate în soluţionarea unei cereri de revizuire, se constată omisiunea contestatoarei de a indica, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei contestate din această perspectivă, care ar fi presupus afirmarea unei neregularităţi a procedurii de citare în ceea ce o priveşte la chiar termenul la care a avut loc judecata.

Dimpotrivă, prin calea de atac formulată, contestatoarea a înţeles să evoce doar simple nemulţumiri în legătură cu modalitatea de soluţionare a pricinilor în care a avut calitatea de parte, urmărind, într-o manieră inadecvată procedural, o nouă judecată în fond a litigiului.

Or, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă pretenţiilor deduse judecăţii, după cum nu este posibilă nici exercitarea unui control judiciar al soluţiei pronunţate prin decizia atacată, din moment ce, pe calea contestaţiei în anulare, nu este posibilă reformarea unei hotărâri judecătoreşti.

Aceasta întrucât contestaţia în anulare nu poate viza aspecte ce ţin de stabilirea eronată a situaţiei de fapt sau de interpretarea ori de aplicarea greşită a unor dispoziţii legale, obiectul contestaţiei în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de dispoziţiile legale anterior menţionate.

În consecinţă, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia atacată nu conferă dreptul la rejudecarea cauzei, în lipsa dezvoltării unei argumentaţii juridice subsumabile motivului de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. şi de constatare a incidenţei acestuia de către instanţa învestită cu soluţionarea prezentei căi extraordinare de atac, de retractare.

Drept urmare, faţă de neindicarea, de către constatatoare, a unor critici apte a fi circumscrise motivelor prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., în cauză nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate a prezentei căi extraordinare de atac ce decurge din chiar conţinutul normativ al acestei norme de drept, care stabileşte în mod limitativ cazurile în care poate interveni aceasta şi care exclude, astfel, orice alte ipoteze plasate în afara sferei de reglementare a acesteia.

În egală măsură, nici aspectele invocate prin intermediul notelor scrise depuse la dosar în data de 21 octombrie 2024, respectiv în data de 28 octombrie 2024, nu sunt în măsură a complini lipsurile cererii contestatoarei, întrucât, pe de o parte, acestea evocă, la rândul lor, aspecte străine de motivul reglementat de dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, motivarea contestaţiei în anulare poate avea loc doar cu respectarea exigenţelor prevederilor art. 506 alin. (2) C. proc. civ.

Mai mult, chiar şi în ipoteza în care contestatoarea ar fi înţeles să dezvolte critici subsumabile motivului de contestaţie în anulare prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac apare în continuare ca fiind inadmisibilă.

Aceasta întrucât prevederile art. 504 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc a priori inadmisibilitatea contestaţiei în anulare în ipoteza în care motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) din acelaşi cod putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

Or, decizia împotriva căreia s-a îndreptat prezenta contestaţie în anulare a format obiectul recursului părţii contestatoare, cale de atac anulată prin decizia nr. 152 din 3 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 3421 din 4 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 3421 din 4 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 octombrie 2024.