State liability for judicial errors and statutory stamp duty for civil cassation appeals

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la data de 24.10.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, repararea prejudiciilor cauzate de erorile judiciare săvârşite de judecători prin hotărârile pronunţate în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2019, respectiv: să fie obligat Statul Român la plata de daune materiale în valoare de 50.000 RON pentru prejudiciile materiale cauzate de judecători din dosarele sus-menţionate, cu încălcarea dispoziţiilor de drept material şi procesual, prin care i-au fost încălcate grav drepturile, libertăţile şi interesele legitime şi i-au cauzat prejudicii materiale şi morale; să fie obligat Statul Român la plata de daune morale în valoare de 6.000.000 RON pentru prejudiciile aduse vieţii private şi familie - reclamantului şi celor 3 copii în vârstă de 14, 5 şi 3 ani care depind de acesta - prejudicii cauzate de judecătorii din dosarele sus-menţionate în formă continuată, pe durata unor procese care durează deja de aproape 5 ani, prin care i-au fost încălcate grav drepturile, libertăţile fundamentale şi interesele legitime garantate de Constituţie şi CEDO; să-i fie acordat ajutor juridic şi avocat din oficiu desemnat de barou; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.381 alin. (1) C. civ., art. 96 din Legea nr. 303/2004, Constituţia României şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Timiş

Prin sentinţa nr. 668/PI/30.05.2023, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de pârât; a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată; a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 276/21.11.2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei; a stabilit că onorariul avocatului desemnat pentru asigurarea asistenţei juridice gratuite a apelantului, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A..

A arătat recurentul că judecătorii Curţii de Apel Timişoara au încălcat şi aplicat greşit normele de drept material, cu nerespectarea art. 46 din CEDO, atunci când au decis că:

- nu constituie eroare judiciară (contrar deciziei CEDO în cauza Ponta vs. România) refuzul tuturor judecătorilor din speţele B. vs. A. de a admite interogatoriul numitului B.;

- nu constituie eroare judiciară refuzul tuturor judecătorilor din speţele B. vs. A. de a lua în considerare probele ce dovedesc că afirmaţiile pretins a fi false de către infractorul B. în cele mai mult de 60 de articole se bazau pe fapte reale şi dovedite prin sutele de documente ataşate în hyperlink la fiecare articol şi la dosarele cauzelor, prin care recurentul a demascat complicitatea dintre acesta şi procurori.

- nu constituie eroare judiciară faptul că judecătorii au omis să demonstreze că există o necesitate socială imperioasă pentru ca în speţele B. vs. A. să pună dreptul la viaţă privată al unui infractor corupt şi notoriu deasupra dreptului la liberă exprimare al unui cetăţean sau jurnalist care demonstra corupţia şi incita la reforma justiţiei.

Mai arată recurentul că în cauză au fost săvârşite şi alte erori judiciare, respectiv: au fost refuzate cererile de probatorii formulate de către acesta; judecătorii nu au exercitat rol activ şi au favorizat pe numitul B.; judecata s-a realizat cu încălcarea art. 41 alin. (1) C. proc. civ. (stare de incompatibilitate absolută a judecătorilor C., D.); pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti contrare legii şi probelor administrate în cauză.

Contrar celor reţinute prin hotărârea atacată, recurentul a solicitat, în mod repetat, obligarea numitului B. să probeze afirmaţiile făcute şi să precizeze întinderea prejudiciului suferit, cereri care au fost ignorate.

Recurentul a probat caracterul justificat al afirmaţiilor denigratoare, însă aceste probe au fost ignorate, astfel încât motivarea conform căreia s-ar fi pretins inversarea sarcinii probei este falsă şi contrară situaţiei de fapt ce reiese din încheierile de şedinţă şi hotărârile viciate din dosarele menţionate.

Contrar considerentelor hotărârii atacate, în speţa Ponta vs. România CEDO a hotărât că există eroare judiciară atunci când judecătorii naţionali ignoră probe sau refuză să încuviinţeze interogarea reclamantului, iar judecătorii de la Curtea de Apel Timişoara nu aveau libertatea să ignore practica CEDO ori să-i dea o altă interpretare.

Judecătorii de la Curtea de Apel Timişoara refuză să constate inclusiv neregularităţile procesuale evidente, aşa cum reiese din motivarea deciziei:

"nici faptul că doamnele judecător E. şi F. au refuzat să se pronunţe pe excepţia de incompatibilitate absolută (au refuzat să constate constituirea nelegală a completului de judecată, cât şi faptul că domnul judecător nu poate judeca cauza nici dacă refuză să se abţină, după cum pretinde reclamantul) nu este de natură a releva o neregularitate procedurală".

Această motivare este contrară dispoziţiilor art. 45 şi art. 425 alin. (3) C. proc. civ., iar judecătoarele E. şi F. erau obligate să cerceteze legalitatea constituirii completului de judecată sau dacă judecătorul D. poate sau nu să judece.

Mai mult, acestea nu aveau voie să refuze cererile recurentului în legătură cu legalitatea completului de judecată şi incompatibilitatea unui membru şi, oricare ar fi fost hotărârea lor, trebuiau să menţioneze în dispozitivul hotărârii faptul că hotărârea este supusă unei căi de atac numită contestaţie în anulare.

Faptul că judecătoarele au omis să îndeplinească aceste obligaţii prevăzute expres prin lege afectează grav drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale recurentului, constituind o eroare judiciară.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-pârât a invocat excepţia de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

În dezvoltarea excepţiei nulităţii recursului, intimatul-pârât a susţinut că aspectele evidenţiate în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de lege.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării căii de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul fondat al acesteia pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în respectiva ordonanţă de urgenţă, care, în acord cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, se plătesc anticipat.

Totodată, prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. dispun că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi text de lege statuează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

Conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

În speţă, prin rezoluţia de comunicare a motivelor de recurs s-a stabilit că recurentul datorează, pentru soluţionarea cererii de recurs, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.152,5 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Această obligaţie procesuală a fost comunicată recurentului în data de 27 februarie 2024, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

În data de 18 martie 2024, recurentul a formulat o cerere de ajutor public judiciar, prin care a solicitat "menţinerea scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de 1.152,5 RON", respectiv "menţinerea asistenţei legale din oficiu prin avocat", aşa cum a dispus prima instanţă.

Prin încheierea din 20 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea privind acordarea ajutorului public judiciar formulată de recurent.

Încheierea de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar a fost comunicată recurentului în data de 03 aprilie 2024, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, fără ca recurentul să formuleze cerere de reexaminare împotriva acestei soluţii.

Obligaţia de timbrare a recursului a fost recomunicată recurentului în data de 5 august 2024, în acord cu rezoluţia de fixare a primului termen de judecată, împreună cu citaţia pentru termenul de judecată din 30 octombrie 2024, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de recurs.

Or, deşi legal înştiinţat despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, respectiv 1.152,5 RON, până la data analizării prezentului recurs.

Întrucât obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru reprezintă o condiţie legala extrinsecă cererii de recurs, conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., neîndeplinirea acesteia atrage sancţiunea nulităţii cererii de recurs, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, necondiţionat de existenţa vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 276 din 21 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 276 din 21 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.