Challenge to execution revision dismissed for lack of contradicting res judicata on interest.

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin cererea înregistrată în data de 8 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1026 din 27 octombrie 2022 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2020, susţinând că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 787 din 19 iulie 2018 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018 (definitivă prin decizia nr. 108 din 29 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal).

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (3) şi (4), art. 430, art. 431 şi art. 454 C. proc. civ.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Suceava

Prin decizia nr. 340 din 23 martie 2023, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 1026 din 27 octombrie 2022 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, formulată de revizuentul A..

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A..

Recurentul pretinde că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 431 şi art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Arată că în cazul manifestării pozitive a autorităţii de lucru judecat nu este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, astfel încât această rezolvare să nu mai poată fi contrazisă.

Recurentul învederează că în primul litigiu a fost acordată dobânda legală aferentă unui debit stabilit în alt proces, indicându-se perioada de calcul, iar al doilea litigiu a vizat contestaţia la executare iniţiată de debitor pentru aceeaşi dobândă, invocându-se ca bază de calcul debitul principal din dosarul de executare nr. 810/2018 şi nu cea din dosarul de executare nr. 145/2020, înregistrat ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 787/19.07.2018 a Tribunalului Suceava.

Pretinde recurentul că nu a fost săvârşită o eroare de calcul a debitului, astfel cum a reţinut instanţa, iar debitul din dosarul de executare nr. 810/2018 nu beneficiază de autoritate de lucru judecat, întrucât actele executorului judecătoresc nu constituie o judecată în fond pentru a se reţine existenţa unei prezumţii legale de adevăr pe care o exprimă o hotărâre judecătorească.

Recurentul arată că decizia nr. 1026/26.10.2022 a Tribunalului Suceava, prin care au fost anulate actele executorului judecătoresc în baza autorităţii de lucru judecat a actelor executorului, îi anulează posibilitatea de a beneficia de dreptul câştigat, în integralitate.

Mai susţine că, în mod nejustificat, a fost limitat cuantumul debitului la cel stabilit în dosarul de executare nr. 810/E/2018, deşi obiectul acestui dosar a fost reprezentat de debitul principal şi actualizarea cu indicele de inflaţie, nu şi dobânda.

De altfel, Judecătoria Suceava a analizat şi retinut în sentinţa civilă nr. 5279/28.12.2021 (dosar nr. x/2020) situaţia titlurilor executorii a dosarelor de executare, analiză ce nu a fost avută în vedere de către tribunal şi de către curtea de apel.

Recurentul apreciază că între cele două litigii există o identitate de chestiune litigioasă definitiv stabilită - cea a recunoaşterii dreptului de a încasa dobânda legală -, iar raportarea tribunalului la un dosar de executare, ce se referă la alte debite, încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât motivele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute limitativ de art. 509 C. proc. civ.

Cu privire motivele invocate de recurent, intimatul arată că dosarul nr. x/2018 şi dosarul nr. x/2020 au obiecte diferite, iar sentinţa nr. 787/2018 şi decizia nr. 1026/2020 nu sunt potrivnice, întrucât prima hotărâre a stabilit în sarcina intimatului plata unor drepturi băneşti fară a fi stabilit un cuantum expres, iar a doua hotărâre confirmă că ceea ce a executat iniţial intimatul este în conformitate cu dispoziţiile instanţei şi cu legea.

Arată intimatul că dacă ar fi existat autoritate de lucru judecat, ar fi fost invocată de către revizuent cu ocazia soluţionării dosarului respectiv, iar intimatul nu ar mai fi formulat contestaţie la executare.

Recurentul-revizuent a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatului susţinând că argumentele acestuia nu tind la înlăturarea criticilor din memoriul de recurs, ci reprezintă apărări generale privind problema de drept supusă analizei instanţei.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 12 iunie 2024 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 30 octombrie 2024.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Deşi întemeiate pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate prin memoriul de recurs vor fi analizate din perspectiva pct. 5 al aceluiaşi text de lege, în conformitate cu încadrarea reţinută prin raportul asupra admisibilităţii recursului şi prin încheierea din 12 iunie 2024 pronunţată în prezenta cauză, din moment ce pun în discuţie o eventuală încălcare a formelor de procedură prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în raport cu cele ale art. 431 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Criticile au, însă, caracter nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Examinând prezenta pricină, se constată că recurentul a dedus judecăţii în faţa Curţii de Apel Suceava o cerere de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 1026 din 27 octombrie 2022 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă, invocând încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat a unor hotărâri definitive anterioare (sentinţa nr. 787 din 19 iulie 2018 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, respectiv decizia nr. 108 din 29 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal).

Susţinerile formulate pe calea revizuirii şi, subsumat acestora, pe calea prezentului recurs, vizează, în esenţă, reţinerea pretins eronată a lipsei unei identităţi de chestiune litigioasă între judecăţile opuse.

Or, analizând această cerinţă (corespunzătoare motivului de revizuire invocat, pentru contrarietate de hotărâri şi, în continuare, obiect al criticii în recurs) se constată că în mod judicios a reţinut curtea de apel că, în speţă, nu există un aspect litigios comun, care să fi primit o dezlegare judiciară cu ocazia primei judecăţi şi care să nu mai poată fi contrazisă în litigiul ulterior.

Astfel, se constată că, în timp ce în prima cauză purtată între părţi s-a stabilit, în urma verificării jurisdicţionale a raportului juridic de drept substanţial conferit judecăţii, că revizuentul este îndreptăţit la perceperea de "daune moratorii, sub forma dobânzii legale, calculate asupra drepturilor acordate prin sentinţa civilă nr. 545 din 9 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, definitivă, de la data introducerii acţiunii iniţiale, respectiv de la data de 10 februarie 2017 şi până la achitarea efectivă a debitelor", în judecata înfăptuită prin decizia a cărei revizuire se solicită (limitată doar la verificarea legalităţii procedurii execuţionale efectuate în vederea ducerii la îndeplinire a obligaţiilor decurgând din hotărârile pronunţate în cea dintâi pricină) s-a reţinut caracterul viciat al executării silite, ca urmare a unei greşite determinări a cuantumului daunelor moratorii (ca efect al raportării acestora la o altă bază de calcul decât cea stabilită ca fiind corectă).

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava, secţia I civilă, învestit cu soluţionarea contestaţiei la executare, a reţinut achitarea, în data de 16 decembrie 2019, de către intimatul din prezenta pricină, în cadrul unei executări silite declanşate anterior împotriva sa (dosarul nr. x/2018), a unei părţi din debitul principal stabilit prin sentinţa civilă nr. 545 din 9 mai 2017 a Tribunalului Suceava, secţia I civilă (la care sunt datorate accesoriile stabilite prin titlurile executorii invocate drept hotărâri anterioare în litigiul pendinte), pentru ca ulterior să constate, în legătură cu executarea silită contestată în litigiul în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită, că "se impunea să se aibă la bază debitul principal, astfel cum a fost stabilit în cadrul dosarului de executare nr. 810/2018".

Or, contrar afirmaţiilor recurentului, nu se poate considera că judecata ulterioară înfrânge dreptul său subiectiv la daune moratorii, cât timp aceasta s-a rezumat strict la a anula formele de executare fundamentate pe modalitatea invalidată de calcul a debitului accesoriu pus în executare.

Drept urmare, în mod judicios a reţinut instanţa de revizuire faptul că între cele două pricini nu există identitate de obiect, cât timp cea dintâi cauză a tranşat o acţiune în realizare, întemeiată pe prevederile art. 1.535 C. civ., iar în litigiul ulterior a fost soluţionată o contestaţie în executare în acord cu prevederile art. 712 C. proc. civ. (invocate drept temei al respectivei acţiuni), mărginită la cercetarea legalităţii actelor emise de către executorul judecătoresc în cadrul dosarului execuţional întemeiat pe titlurile executorii constând în hotărârile judecătoreşti pronunţate în cea dintâi pricină.

Mai mult, se observă şi că aspectele litigioase dezlegate pe calea celei din urmă judecăţi vizează o situaţie juridică nouă, inexistentă la data pronunţării hotărârilor anterioare, de care se prevalează revizuentul pentru a susţine încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, dat fiind că determinarea cuantumului debitului obiect al executării silite (stabilită judiciar ca fiind eronată, ca urmare a raportării daunelor moratorii la o bază de calcul eronată) a intervenit ulterior judecăţii asupra fondului dreptului subiectiv, fiind străină, deci, de analiza realizată la acel prim moment procesual.

Ca atare, din moment ce aspectele litigioase soluţionate pe calea contestaţiei la executare vizau doar elemente specifice procedurii execuţionale (constând în stabilirea efectivă a debitului accesoriu prin raportare la o anumită bază de calcul), nu se poate susţine că acestea ar contraveni judecăţii anterioare, fie şi sub forma manifestării pozitive a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat cu care sunt înzestrate aspectele litigioase dezlegate prin intermediul hotărârilor indicate drept etalon, întrucât lipseşte tocmai premisa necesară unei atare situaţii (date fiind obiectul şi limitele judecăţii din cadrul celui dintâi litigiu purtat între părţi).

În aceste circumstanţe, în mod corect a stabilit curtea de apel că nu există identitate de chestiune litigioasă cât priveşte judecata înfăptuită prin decizia a cărei revizuire se solicită în raport cu cea realizată anterior.

Dimpotrivă, contrar susţinerii recurentului, decizia a cărei anulare, pe calea revizuirii, se solicită, face trimitere în mod corect la dezlegările din titlul referitor la debitul principal (obiect al dosarului de executare nr. 810/2018), câtă vreme dobânzile au caracter accesoriu faţă de debitul principal.

Totodată, nici susţinerile recurentului potrivit cărora "nu există o eroare de calcul al debitului, cum motivează instanţa", nu sunt apte a contura o altă soluţie, din moment ce această dezlegare este una definitivă şi necenzurabilă nici măcar prin intermediul revizuirii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care nu permite exercitarea unui control judiciar prin care să se tindă la reformarea acesteia.

Aceasta întrucât, procedând în sensul indicat de recurent, s-ar ajunge la o deturnare a scopului şi a funcţiilor judiciare ale revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, clar definite prin norma de drept anterior menţionată, şi la transformarea acesteia într-o cale de atac neprevăzută de lege.

Or, ceea ce defineşte admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe motivul de care înţelege să se prevaleze recurentul este tocmai existenţa unei dezlegări a unui anumit aspect litigios, care să nu mai poată fi contrazisă ulterior, într-o nouă judecată, tocmai ca urmare a opunerii autorităţii de lucru judecat, sub forma sa pozitivă, a considerentelor prin care a fost examinat şi valorificat acesta, situaţie neregăsită în speţă pentru motivele arătate în precedent.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 340 din 23 martie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 340 din 23 martie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 octombrie 2024.