Recourse inadmissible as a final appellate judgment is not subject to further appeal

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de reexaminare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data 31.01.2022, sub nr. x/2020/a1, petentul A. a solicitat instanţei reexaminarea încheierii din 14 ianuarie 2022, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată în temeiul prevederilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

2. Încheierea pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti

Prin încheierea din 18 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a anulat, ca netimbrată, cererea de reexaminare.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin decizia nr. 111 din 22 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a anulat, ca netimbrat, recursul formulat de recurentul-petent A. împotriva încheierii din 18 mai 2022, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti.

4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 427 din 5 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva deciziei nr. 111 din 22 septembrie 2024 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

5. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-petent A..

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-petent şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modalitatea de soluţionare a cererii de reexaminare, expunând, totodată, împrejurări de fapt în legătură cu pricina.

În drept, au fost invocate prevederile art. 2 lit. m) şi o) din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 24 din Constituţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate admisibilitatea recursului, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti iar, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind, astfel, pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

De asemenea, conform prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Făcând aplicarea acestor texte de lege în raport cu succesiunea căilor de atac promovate în prezentul dosar, se constată că recursul de faţă este exercitat împotriva deciziei nr. 427 din 5 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, hotărâre definitivă, prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestator împotriva deciziei nr. 111 din 22 septembrie 2024 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă (act jurisdicţional prin care, la rândul său, a fost anulat, ca netimbrat, recursul aceleiaşi părţi împotriva încheierii din 18 mai 2022 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti).

În acest context, relevante sunt inclusiv prevederile art. 200 alin. (7) C. proc. civ., care stabilesc caracterul definitiv al celei dintâi hotărâri atacate cu recurs de către petent în parcursul procesual din prezenta cauză.

Rezultă, aşadar, în raport cu dispoziţiile legale evocate, că decizia recurată, fiind o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în calea de atac a recursului, nu poate face obiectul verificării judiciare unui nou recurs.

În acest sens, se reţine că legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Astfel, se reţine că una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie, aşadar, atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, nu este permisă învestirea instanţelor judecătoreşti cu soluţionarea unor căi de atac exercitate în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Această soluţie este, de altfel, în deplină concordanţă şi cu principiul liberului acces la justiţie, care nu impune accesul la căile de atac pe care legea nu le prevede, aspect consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată în aplicarea art. 6 din Convenţie.

Pe cale de consecinţă, constatând că decizia atacată este o hotărâre definitivă, pronunţată în recurs şi, ca atare, nesusceptibilă a fi atacată pe calea unui alt recurs, Înalta Curte, reţinând prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei nr. 427 din 5 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei nr. 427 din 5 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.