Consolidation of relative territorial competence through non-raising of incompetence exception in civil liability cases

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 octombrie 2022, sub nr. x/2022, pe rolul Judecătoriei Bacău, secţia civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să o oblige pe pârâtă la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea prejudiciului pe care i l-a creat prin fapta sa, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 25 septembrie 2022, se afla la Penitenciarul Iaşi, unde, în timp ce îi era administrat tratamentul pentru afecţiunile de care suferă, agentul B. a făcut afirmaţii înjositoare la adresa sa.

Astfel, reclamantul a arătat că, prin comportamentul pe care l-a avut pârâta faţă de el şi prin modul în care aceasta i s-a adresat, i-au fost aduse prejudicii morale de prestigiu şi imagine.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1349, art. 1357-1371 C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1386 din data de 28 februarie 2024, Judecătoria Bacău, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Bacău, secţia civilă a reţinut că, potrivit regulii generale instituite la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Totodată, a avut în vedere că, în conformitate cu art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai sunt competente instanţele în a căror circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă, iar, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

A constatat că reclamantul era, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, încarcerat în Penitenciarul Vaslui, unde este încarcerat şi în prezent, iar pârâta are calitatea de angajat al Penitenciarului Iaşi, este domiciliată în municipiul Iaşi, iar presupusa faptă cauzatoare de prejudicii a fost săvârşită în penitenciarul Iaşi, aflat în raza de competenţă a Judecătoriei Iaşi.

Sub acest aspect a arătat că nu poate identifica niciun element care să atragă competenţa de judecată a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Bacău, în afara existenţei unui presupus caracter şicanator al cererii de chemare în judecată.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 8462 din data de 11 iunie 2024, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Bacău, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Astfel, Judecătoria Iaşi, secţia I civilă, în esenţă, a reţinut că pârâta din litigiu, deşi chemată în judecată în faţa unei instanţe care nu era instanţa domiciliului său, nu a înţeles să invoce o excepţie legată de acest aspect.

A arătat că excepţia pe care pârâta o putea invoca, fiind de ordine privată şi nefiind invocată în condiţiile legii, competenţa Judecătoriei Bacău, secţia civilă a rămas câştigată acesteia, iar norma de competenţă aplicabilă cauzei îşi păstrează, în lipsa unei derogări exprese, caracterul de normă de ordine privată, de care instanţa nu ar putea uza din oficiu.

În argumentarea acestei concluzii, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a făcut referire şi la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 2224 din data de 12 iunie 2017) şi a apreciat că sunt relevante cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în considerentele deciziei 31 din data de 11 noiembrie 2019 pronunţate în recurs în interesul legii, astfel:

"efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza. 65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. 66. Din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis."

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţa de faţă, Judecătoria Bacău, secţia civilă şi Judecătoria Iaşi, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă învestită apreciind că nu este competentă să judece cauza nici prin raportare la dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. şi nici faţă de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi act normativ, iar Judecătoria Iaşi, secţia civilă a constatat că Judecătoria Bacău, secţia civilă, faţă de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, în cauză competenţa fiind de ordine privată.

Înalta Curte constată că litigiul pendinte are ca obiect o acţiune întemeiată pe normele ce reglementează răspunderea civilă delictuală, prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri morale pentru prejudiciul creat reclamantului de către pârâtă, prin pretinsa faptă ilicită săvârşită de aceasta.

Prin urmare, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, de ordine privată, în alin. (1) pct. 9 fiind stipulat că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică sau privată.".

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că necompetenţa este de ordine publică: (pct. 1) "în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; (pct. 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.", iar potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ., "În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată."

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată, aceasta nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa altei instanţe.

Din înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte constată că, în cauză, pârâta, deşi a depus întâmpinare la data de 19 octombrie 2023, acesta nu a invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Bacău, secţia civilă, ci doar excepţiile netimbrării acţiunii şi a necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti.

Or, având în vedere că în prezenta cauză, aşa cum s-a mai arătat, operează o competenţă de ordine privată, precum şi faptul că pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinare, Judecătoria Bacău, secţia civilă nu putea invoca din oficiu această excepţie, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.

Ca atare, necompetenţa s-a acoperit definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată iniţial a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost învestită, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., operând astfel o prorogare legală de competenţă sui-generis.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.