Jurisdiction for appointing a special curator for a deceased debtor: enforcement court competence under Art. 688 CPC prevails over inheritance domicile rules.

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi, la data de 24 octombrie 2023, sub nr. x/2023, petenta A. S.A. a solicitat, în temeiul art. 688 coroborat cu art. 58 C. proc. civ., numirea unui curator special pentru B., decedat la data de 21 iulie 2022, până la numirea unui curator al succesiunii, în vederea reprezentării intereselor succesorilor acestuia în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2023 al B.E.J. C..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2189 din data de 20 decembrie 2023, Judecătoria Călăraşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Călăraşi a reţinut că, potrivit prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Ca atare, constatând că defunctul B. a avut ultimul domiciliu în comuna Tărtăreşti, sat Tărtăreşti, Intrarea Narciselor nr. 9, judeţul Dâmboviţa şi văzând şi prevederile articolului 118 C. proc. civ., a apreciat că instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoriei Răcari.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 847 din data de 9 mai 2024, Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi în consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă, pe calea regulatorului de competenţă.

Astfel, Judecătoria Răcari, în esenţă, a făcut aplicarea art. 688 şi art. 651 C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 112 alin. (1) din acelaşi act normativ.

A constatat că, în prezenta cauză prin, încheierea din data de 20 iunie 2023, Judecătoria Călăraşi a încuviinţat executarea silită, împotriva debitoarei D. S.R.L., cu sediul în judeţul Călăraşi, împotriva garantului ipotecar E., cu domiciliul în judeţul Dâmboviţa şi a garanţilor fidejusori F., cu domiciliul în judeţul Călăraşi şi G., cu domiciliul în judeţul Dâmboviţa, în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de împrumut nr. 2169 din data de 16 ianuarie 2019, contractul de ipotecă autentificat sub nr. x din data de 16 ianuarie 2019 de Birou Individual Notarial H. şi contractul de fidejusiune anexa nr. 3 la contractul de împrumut nr. 2169 din data de 16 ianuarie 2019.

Ca atare, faţă de prevederile art. 688 şi art. 651 C. proc. civ. şi de cele anterior reţinute, a apreciat că Judecătoriei Călăraşi este instanţa de executare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţa de faţă, Judecătoria Călăraşi şi Judecătoria Răcari şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competenţă fiind generată de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la normele de procedură în temeiul cărora se stabileşte judecătoria competentă teritorial a soluţiona cauza.

Astfel, Judecătoria Călăraşi a făcut aplicarea prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Răcari a avut în vedere dispoziţiile art. 688 coroborate cu cele ale art. 651 şi ale art. 112 alin. (1) C. proc. civ., precum şi împrejurarea că, prin încheierea din data de 20 iunie 2023, Judecătoria Călăraşi a încuviinţat executarea silită, împotriva debitoarei D. S.R.L., a garantului ipotecar E. şi a garanţilor fidejusori F. şi G., în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de împrumut nr. 2169 din data de 16 ianuarie 2019, contractul de ipotecă autentificat sub nr. x din data de 16 ianuarie 2019 de Birou Individual Notarial H. şi contractul de fidejusiune anexa nr. 3 la contractul de împrumut nr. 2169 din data de 16 ianuarie 2019.

Înalta Curte constată că instanţa competentă a soluţiona cauza este instanţa de executare, respectiv Judecătoria Călăraşi, care a încuviinţat executarea silită demarată în dosarul de executare nr. 312/2023.

Prin prezentul demers judiciar, petenta A. S.A. a solicitat numirea unui curator special pentru B. decedat la data de 21 iulie 2022 până la numirea unui curator al succesiunii, în vederea reprezentării intereselor succesorilor acestuia în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2023 al BEJ C..

În drept, a invocat dispoziţiile art. 688 şi art. 58 C. proc. civ.

Potrivit celor reţinute de către instanţele aflate în conflict, garantul ipotecar B. - în considerarea căruia creditorul a solicitat numirea unui curator special, conform art. 688 coroborat cu art. 58 C. proc. civ. - a decedat anterior sesizării executorului judecătoresc pentru executarea silită a debitorului principal D. S.R.L., în calitate de debitor împrumutat, precum şi a garanţilor, printre care şi numitul B., în calitate de garant ipotecar.

În acelaşi timp, prin încheierea din data de 2 iunie 2023, BEJ C. a respins cererea petentei în ceea ce îl priveşte pe garantul ipotecar B. şi a dispus deschiderea dosarului de executare doar cu privire la debitoarea împrumutată şi la ceilalţi garanţi, în baza aceloraşi titluri executorii, reprezentate de contractul de împrumut nr. 2169 din data de 16 ianuarie 2019 şi contractul de ipotecă autentificat de către Biroul Individual Notarial H..

Prin urmare, executarea silită începută în dosarul nr. x/2023 şi încuviinţată de către Judecătoria Călăraşi nu îl priveşte şi pe garantul ipotecar B..

Potrivit art. 688 alin. (1) C. proc. civ., invocat de petentă drept temei juridic al cererii cu care a înţeles să învestească instanţa de judecată:

"Dacă debitorul moare înainte de începerea executării silite şi se constată că nu există niciun moştenitor acceptant şi nici nu este numit un curator al succesiunii, la cererea creditorului ori a executorului judecătoresc, instanţa de executare va numi de îndată un curator special, până când va fi numit, în condiţiile legii, curatorul succesiunii, dispoziţiile art. 58 aplicându-se în mod corespunzător."

În acelaşi timp, se poate menţiona art. 687 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Dacă debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc, nicio executare silită nu poate fi pornită, iar dacă moare după ce aceasta a fost pornită, ea nu poate fi continuată cât timp moştenirea nu a fost acceptată de către cei chemaţi la moştenire sau, în lipsă, cât timp nu a fost numit, în condiţiile legii, un curator al succesiunii ori, după caz, un curator special pentru executare, în condiţiile art. 58."

Înalta Curte constată că circumstanţele speţei conduc, mai degrabă, la concluzia incidenţei art. 687 alin. (1), decât a art. 688 alin. (1), în condiţiile în care decesul debitorului a intervenit înainte de sesizarea executorului judecătoresc, ceea ce ar însemna că este interzisă chiar pornirea executării silite în privinţa debitorului decedat, spre deosebire de situaţia decesului debitorului după sesizarea executorului, în care este interzisă continuarea executării.

Cu toate acestea, se observă că executorul judecătoresc, deşi nu a procedat la deschiderea dosarului de executare şi în privinţa garantului ipotecar decedat anterior sesizării sale, a efectuat demersuri referitoare la deschiderea succesiunii acestuia, ceea ce nu exclude posibilitatea ca executorul să procedeze, totuşi, la executarea silită în raport de existenţa unor moştenitori acceptanţi sau, în lipsă, în raport de numirea, în condiţiile legii, a unui curator al succesiunii ori, după caz, a unui curator special pentru executare, în condiţiile art. 58.

Or, tocmai finalitatea pornirii executării silite şi pentru garantul decedat este urmărită de către creditor prin cererea de numire a unui curator special pentru executare, cu aplicarea corespunzătoare a art. 58 C. proc. civ.

Acestui scop se impune a i se da eficienţă pentru determinarea competenţei ratione materiae de soluţionare a cererii formulate în cauză, fiind suficient că atât art. 687 alin. (1), cât şi art. 688 alin. (1), fac referire la posibilitatea numirii unui curator special pentru executare, în condiţiile sau, după caz, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 58 C. proc. civ.

Nu este necesar, aşadar, a se tranşa în cadrul regulatorului de competenţă incidenţa unuia sau a altuia dintre textele menţionate, urmând ca stabilirea domeniului de aplicare al fiecărei norme, inclusiv prin interpretarea restrictivă ori extensivă a acestora, precum şi întrunirea ori neîntrunirea cerinţelor legale în cauză să fie apreciate de către instanţa competentă, astfel cum este stabilită prin prezenta hotărâre.

Art. 688 alin. (1) indică în mod explicit instanţa de executare, ca fiind instanţa competentă pentru numirea curatorului special, însă şi art. 687 alin. (1), prin menţiunea conform căreia curatorul special este numit "pentru executare", evocă tot procedura executării silite.

Mai mult decât atât, trimiterea expresă din cuprinsul art. 687 alin. (1) la dispoziţiile art. 58 C. proc. civ., adaptate procedurii executării silite, conduce tot către instanţa de executare, din moment ce art. 58 alin. (3) prevede că "Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul".

Or, instanţa de executare soluţionează toate cererile formulate şi incidentele ivite în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, astfel cum prevede art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Întrucât Judecătoria Călăraşi a încuviinţat executarea silită demarată în dosarul de executare nr. 312/2023, aceasta a dobândit calitatea de instanţă de executare, revenindu-i, astfel, competenţa de a soluţiona cererea de numire a curatorului special, formulată de petentă în temeiul art. 688 C. proc. civ.

Constatarea anterioară nu este infirmată de faptul că executarea silită nu a fost încuviinţată şi pentru garantul ipotecar decedat.

După cum s-a arătat anterior, Judecătoria Călăraşi a încuviinţat executarea silită în baza unor titluri executorii printre care se regăseşte şi contractul de ipotecă în temeiul căruia se urmăreşte executarea silită şi faţă de acest garant.

Or, existenţa unei legături deosebit de strânse între litigiu şi acea instanţă de executare justifică atribuirea competenţei în favoarea acesteia din urmă, pentru motive legate de buna administrare a justiţiei şi de organizarea utilă a procesului.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.