Property restitution claim fails for unpaid stamp duty; State appeal remanded for omitted ruling.

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

Deliberând asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Pretenţia dedusă judecăţii.

Prin acţiunea civilă înregistrată la 17 mai 2022 pe rolul Tribunalului Mureş sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor şi Balneoclimaterica S.R.L., au solicitat să se constate că prin efectul art. 20 din Legea nr. 15/1990, construcţia vilă, denumită Vila nr. 77 C., înscrisă în CF nr. x Sovata, provenită din CF x Sovata, nr. top xC1, a devenit proprietatea pârâtei Balneoclimaterica S.A. şi în consecinţă, să fie validat contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 30.09.2008, încheiat între pârâta Balneoclimaterica S.A. şi autorul reclamanţilor, decedat la 06 octombrie 2016 şi să se pronunţe o hotărâre judecătorească care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpârare. De asemenea, reclamanţii au solicitat instanţei să dispună înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară şi obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată, în situaţia în care aceştia se opun acţiunii.

2. Hotărârea pronunţată de către prima instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1248 din 25.10.2022, Tribunalul Mureş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor, şi a respins, ca nefondată, acţiunea reclamanţilor.

3. Hotărârea pronunţată de către instanţa de apel.

Împotriva acestei sentinţe civile, au declarat apel reclamanţii A. şi B. şi pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor.

Prin decizia civilă nr. 491/A din 21 septembrie 2023, Curtea de Apel Tărgu Mureş, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de către reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1248/25.10.2022, pronunţată de Tribunalul Mureş.

4. Hotărârea de completare, pronunţată de către instanţa de apel.

Prin decizia civilă nr. 148/A din 22 februarie 2024, Curtea de Apel Tărgu Mureş, secţia I civilă a respins cererea formulată de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de DGRFP Braşov-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş de completare a deciziei civile nr. 491/A din 21.09.2023, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş.

5. Recursurile declarate în cauză.

5.1. Recursul exercitat de reclamanţii A. şi B..

Împotriva deciziei nr. 491/A din 21 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Tărgu Mureş, secţia I civilă, la 15 noiembrie 2023, au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

Prin cererea de recurs, recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea, în tot, a deciziei curţii de apel şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În argumentarea criticilor formulate, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ulterior expunerii situaţiei de fapt, recurenţii-reclamanţi au învederat următoarele aspecte:

În mod greşit, instanţa de apel a reţinur incidenţa dispoziţiilor art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru constatarea transferului dreptului de proprietate, prevederea legală reglementând acordul de voinţă asupra strămutării dreptului de proprietate, în speţă de la Statul român, înscris în cartea funciară, şi Balneoclimaterica, în condiţiile în care prin lege specială se prevede transferul dreptului de proprietate, conform Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 1041/1990.

Ulterior dobândirii de către pârâta Balneoclimaterica S.A. a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, aceasta nu şi-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, exercitând în rest toate atributele acestui drept.

Prin urmare, se impunea ca soluţia instanţei de apel să fie cea de constatare a dobândirii de către pârâta Balneoclimaterica S.A., prin efectul legii, a dreptului de proprietate asupra imobilului, cerere care însă a fost lăsată nesoluţionată de către instanţa de judecată.

Soluţia de admitere a acestui petit permitea înscrierea proprietăţii asupra construcţiei în favoarea Balneoclimaterica S.R.L., în calitate de succesoare a Balneoclimaterica S.A., ca ulterior, în raport de prevederile Legii nr. 7/1996, reclamanţii să îşi înscrie propriul drept de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare în discuţie.

5.2. Recursul exercitat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de DGRFP Braşov- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş.

Împotriva deciziei civile nr. 148/A din 22 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Tărgu Mureş, secţia I civilă a declarat recurs pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de DGRFP Braşov- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejuduecarea cererii de completare a deciziei civile nnr. 491/A din 21 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice - DGRFP Braşov-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş a opinat în sensul în care decizia nr. 148/A/22.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2022, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentarea incidenţei motivului de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-pârât a învederat că hotărârea criticată nu este motivată întrucât instanţa s-a limitat la invocarea prevederilor art. 444 din C. proc. civ., concluzionând doar că acestea nu sunt incidente cauzei.

În continuare, a arătat că deşi se reţine că instanţa de judecată a examinat strict apelul declarat de reclamanţi, omiţând să aibă în vedere şi să examineze apelul declarat de pârâtul Statul român, precum şi faptul că procedura completării hotărârii reglementată de art. 444 C. proc. civ. are în vedere situaţia în care instanţa, nesocotind limitele învestirii şi principiul disponibilităţii, pronunţă o hotărâre prin care omite să soluţioneze toate capetele de cerere cu care a fost învestită sau omite să se pronunţe asupra unei cereri conexe ori incidentale, deşi partea nu a renunţat la judecata acestora, se apreciază, totuşi, că în cauză nu ar fi incidente prevederile art. 444 din C. proc. civ.

6. Apărările formulate în cauză

La 10 august 2024, recurentul-pârât a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului exercitat de reclamanţi.

În combaterea căii de atac formulate de recurenţii-reclamanţi, recurentul-pârât a învederat că, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că pârâta Balneoclimaterica S.A nu a efectuat niciun demers după intrarea în vigoare a Legii nr. 15/1990 pentru a identifica corect imobilul vila nr. 77 C. cu construcţia deja înscrisă în cartea funciară. Or, numai în această situaţie, se putea dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului, excepţiile instituite de art. 36 din decretul lege fiind de strictă aplicare şi interpretare.

Ca atare, în mod judicios, instanţa de apel a reţinut că nu se poate constata că a avut loc o dublă transmitere a dreptului de proprietate asupra construcţiei de vreme ce imobilul nu a fost identificat şi nu a fost înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, procedură care se impune a fi parcursă anterior perfectării contractului de vânzare cumpărare, cu atât mai mult cu cât, Balneoclimaterica S.A. a avut dificultăţi în a stabili modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului teren şi construcţii prin naţionalizare, respectiv dacă imobilul a făcut obiectul Legii nr. 10/2001 şi persoana este îndreptăţită la despăgubiri.

7. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din 01 octombrie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 29 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursurilor declarate în cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei netimbrării recursului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă, iar, conform art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Totodată, la art. 486 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. civ. se prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În cauză, se constată că, până la termenul fixat la 29 octombrie 2024, recurenţii-reclamanţi A. şi B. nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2639,52 RON, încălcând dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi ale art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.

Se mai reţine că art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 din Constituţia României garantează dreptul de acces la justiţie, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiţiei să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiţie şi a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanţelor cazului, solvabilitatea solicitantului şi faza procedurii sunt factori de care trebuie ţinut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiţie sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiţie a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esenţa lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

Privite lucrurile din această perspectivă, se constată că, în prezenta cauză, cu privire la taxa judiciară de timbru, fixată prin rezoluţia administrativă din 22 mai 2024, că recurenţii-reclamanţi au avut posibilitatea legală de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în condiţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi/sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar, conform O.U.G. nr. 51/2009. De asemenea, se reţine că recursul repezintă o cale extraordinară de atac. În raport cu aceste elemente specifice, nu se poate reţine că, prin anularea recursului, ca netimbrat, s-ar aduce atingere dreptului fundamental de acces la justiţie.

Faţă de aceste considerente, în raport cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi ale art. 486 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Analizând recursul exercitat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice - DGRFP Braşov -Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, prin recursul declarat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice-DGRFP Braşov-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, s-a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) cct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În privinţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat prin memoriul de recurs, Înalta Curte reţine că acesta nu este fondat.

Astfel, deşi motivarea instanţei de apel este una succintă, această răspunde exigenţelor impuse de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., fiind expuse într-o manieră concentrată aspectele de fapt şi de drept care au condus instanţa la soluţia pronunţată.

În acest sens, pornind de la prevederile procesual civile care reglementează procedura completării hotărârii judecătoreşti, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 444 din C. proc. civ. nu sunt incidente în ipoteza în care instanţa constată, chiar dacă în mod greşit, că nu a fost legal învestită cu soluţionarea cererii în legătură cu care a fost formulată cererea de completare, pronunţându-se astfel, în opinia sa, în mod legal, exclusiv asupra apelului reclamanţilor, fără a examina apelul pârâtului Statul român prin Ministerul Finanţelor.

Prin memoriul de recurs, recurentul-pârât a mai făcut trimitere la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că acest motiv de recurs a fost invocat în mod formal de către parte, în contextul în care în recurentul-pârât nu a adus argumente în susţinerea acestuia care să vizeze aplicarea sau interpretarea greşită a unor norme de drept material, aşa cum impun rigorile procesuale, şi în absenţa cărora instanţa de recurs nu poate efectuat un control de legalitate

În continuare, examinând criticile formulate, Înalta Curte reţine că analiza acestora se va face în raport de cazul de casare înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. având în vedere că se invocă nerespectarea de către instanţa de apel a regulilor de procedură prevăzute de art. 444 din C. proc. civ.

Raportat la cadrul procesual al învestirii instanţei de fond, se observă că prin demersul judiciar iniţiat în cauză, reclamanţii A. şi B. au solicitat să se constate că prin efectul art. 20 din Legea nr. 15/1990, construcţia vilă, denumită Vila nr. 77 C., înscrisă în CF nr. x Sovata, provenită din CF x Sovata, nr. top xC1, a devenit proprietatea pârâtei Balneoclimaterica S.A. şi în consecinţă, să fie validat contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 30.09.2008, încheiat între pârâta Balneoclimaterica S.A. şi autorul reclamanţilor, decedat la 06.10.2016 şi să se pronunţe o hotărâre judecătorească care să ţină loc de act autentic, cu consecinţa înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară.

Prin sentinţa civilă nr. 1248 din 25.10.2022, Tribunalul Mureş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâtul Statul român, prin Ministerul Finanţelor, şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamanţilor.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel atât reclamanţii cât şi pârâtul Statul român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de DGRFP Braşov-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş.

Calea de atac a pârâtului a fost înregistrată la 18 noiembrie 2023 pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, fiind aduse critici în legătură cu soluţiile pronunţate de tribunal prin sentinţa apelată în legătură cu excepţiile invocate de acesta.

Procedând la examinarea motivelor de nelegalitate şi netemeinicie evocate în cererea de apel formulată de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 1248 din 25.10.2022 pronunţate de Tribunalul Mureş, Curtea de Apel Târgu Mureş a apreciat că apelul este neîntemeiat, sens în care, prin decizia civilă nr. 491A din 21 septembrie 2023 a dispus respingerea acestuia, ca nefondat.

În contextul în care apelul declarat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice-DGRFP Braşov-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş împotriva sentinţei civile nr. 1248 din 25.10.2022 pronunţate de Tribunalul Mureş, alături de apelul exercitat de reclamanţi împotriva aceleiaşi hotărâri, fusese înaintat la 13 decembrie 2022, instanţei de apel spre competentă soluţionare, urmare a verificării considerentelor deciziei recurate, Înalta Curte reţine omisiunea instanţei de apel de a examina apelului exercitat de pârât împotriva sentinţei nr. 1248 din 25.10.2022 pronunţate de Tribunalul Mureş.

Totodată, se constată că nici în dispozitivul deciziei curţii de apel nr. 491A din 21 septembrie 2023, nu se regăseşte soluţia instanţei referitoare la apelul exercitat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 1248 din 25.10.2022 pronunţate de Tribunalul Mureş.

Înalta Curte reţine că prevalându-se de dispoziţiile art. 444 din C. proc. civ., la 15 noiembrie 2023, pârâtul a formulat cerere de completare a deciziei civile nr. 491A din 21 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş motivat de împrejurarea că, deşi în preambulul deciziei se reţine luarea în examinare de către curtea de apel a apelurilor declarate de reclamanţii A. şi B. şi de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de DGRFP Braşov-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, în considerentele deciziei nu se analizează calea de atac exercitată şi nici dispozitivul nu conţine soluţia pronunţată de instanţă cu privire la apelul formulat.

Prin decizia civilă nr. 148A din 22 februarie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins cererea formulată de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice-DGRFP Braşov-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 491A din 21 septembrie 2023, reţinând în motivare, că dispoziţiile art. 444 din C. proc. civ. nu sunt aplicabile în ipoteza în care instanţa apreciază, chiar şi în mod greşit, că nu a fost legal învestită cu respectiva cerere.

În continuare, curtea de apel a reţinut că a analizat strict apelul reclamanţilor, omiţând să examineze apelul exercitat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice-DGRFP Braşov-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş.

Înalta Curte reţine că omisiunea instanţei de apel de a soluţiona unul dintre apelurile cu care a fost legal învestită conduce la încălcarea mai multor principii fundamentale ale procesului civil, respectiv a celor prevăzute de C. proc. civ. la art. 6 (dreptul la un proces echitabil), art. 13 (dreptul la apărare), art. 22 alin. (6) (obligaţia judecătorului de se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut).

Totodată, potrivit art. 444 din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Dispoziţiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează, aşadar, situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa omite să se pronunţe "asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale".

Procedura completării hotărârii are în vedere situaţia în care instanţa, nesocotind limitele învestirii şi principiul disponibilităţii, pronunţă o hotărâre prin care omite să soluţioneze toate capetele de cerere care au învestit-o (principale ori accesorii) sau omite să se pronunţe asupra unei cereri conexe sau incidentale, deşi partea nu a renunţat la judecarea acestora.

Cererea de completare a unei hotărârii judecătoreşti este admisibilă, în situaţia în care au fost nesocotite dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la respectarea principiul disponibilităţii procesului civil, potrivit căruia "obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor", precum şi cele înscrise în art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului obligaţia de a se pronunţa "asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi a depăşi limitele învestirii".

Poate fi asimilată şi intră sub incidenţa acestei proceduri ipoteza în care instanţa a omis să analizeze şi să se pronunţe asupra căii de atac a apelului, cum este cazul în speţa dedusă judecăţii, scopul procedurii înscrise în art. 444 C. proc. civ. fiind cel al sancţionării situaţiei în care judecătorul se pronunţă minus petita, având rolul de a asigura respectarea limitelor obiective ale învestirii instanţei cu o serie de cereri (principale, accesorii ori incidentale) care pot fi formulate în cauză.

În contextul circumstanţial expus, Înalta Curte reţine că aceste deficienţe procedurale nesocotesc prevederile art. 444 C. proc. civ. ce reglementează procedura completării hotărârii în ipoteza în care instanţa omite să se pronunţe asupra unei cereri cu care a fost legal învestite şi cu privire la care partea nu a renunţat la judecarea acesteia, urmând a se constata întrunite cerinţele pentru a reţine incidenţa motivului de casare înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de apel urmând a proceda la rejudecarea cererii de completare a deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş.

Reţinând incidenţa în cauză a motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte constată că recursul declarat de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş împotriva deciziei civile nr. 148/A din 22 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă este fondat, astfel că se impune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel, pentru ca aceasta să analizeze cererea de completare a deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi (2) şi ale art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş împotriva deciziei civile nr. 148/A din 22 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza, spre rejudecarea cererii de completare a deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, aceleiaşi curţi de apel

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş împotriva deciziei civile nr. 148/A din 22 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecarea cererii de completare a deciziei civile nr. 491/A din 21 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.