Peremption of appellate proceedings due to failure to prove heir's status following party's death

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la 25.07.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat anularea actului de donaţie cu uzufruct viager, autentificat sub nr. x/24.03.2005, încheiat cu pârâţii B. şi C., în calitate de donatari.

I.2. Hotărârea pronunţată de Sectorului 6 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 8530 din 20.12.2018, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

I.3. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă

Prin decizia civilă nr. 2712A/07.10.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins apelul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

I.4. Hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub acelaşi nr. 15557/303/2016.

Prin încheierea de şedinţă din 19.02.2021, în temeiul prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., faţă de decesul recurentei-reclamante A., intervenit la 21.03.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV -a civilă a dispus suspendarea judecării cauzei.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 10.12.2021.

Prin decizia civilă nr. 914R din 10 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, ca neîntemeiată, a admis excepţia perimării şi a constatat perimat recursul formulat de recurenta-reclamantă A. - decedată - pe numele moştenirii, împotriva deciziei civile nr. 2712A/07.10.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

I.5. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva încheierii de şedinţă din 26 noiembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 914R din 10 decembrie 2021, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A., decedată - pe numele moştenirii.

I.6. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 06 ianuarie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

I.9. Motivele de recurs

Prin cererea depusă prin intermediul poştei la 15 decembrie 2021 şi înregistrată la 16 decembrie 2022, reclamanta A. a formulat recurs împotriva încheierii din 26 noiembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 914R din 10 decembrie 2021, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, invocând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecarea cererii de repunere pe rol.

În expunerea argumentelor de nelegalitate, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, soluţionând cererea de repunere pe rol în considerarea unor texte de lege inaplicabile, prin care este reglementată o altă situaţie de fapt şi de drept, ignorând aspectele invocate în susţinerea cererii şi invocând din oficiu excepţia perimării cererii de recurs.

Curtea de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv dispoziţiile art. 420 alin. (1), art. 153, art. 155 alin. (1) pct. 6 raportat la art. 174 C. proc. civ.

În aceste sens, a arătat că cererea de repunere pe rol s-a judecat fără ca recurenta-reclamantă A. să fi fost legal citată la domiciliul procesual ales indicat în cererea de repunere pe rol, fiind încălcate prevederile art. 153, art. 161 alin. (1) teza ultimă raportat la art. 164 C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Hotărârea instanţei nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia pronunţată, în conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) C. proc. civ., în sensul în care motivarea este confuză şi contradictorie, iar convingerea instanţei s-a format pe simple presupuneri.

În argumentarea aceleiaşi critici, recurenta-reclamantă a învederat că instanţa nu a analizat criticile formulate şi nu s-a pronunţat asupra aspectelor de fapt şi de drept invocate de petentă în susţinerea cererii de repunere pe rol - critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În continuare, recurenta-reclamantă a criticat decizia recurată prin prisma motivului de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din perspectiva în care instanţa a dat o dezlegare greşită excepţiei perimării din punct de vedere al momentului de începere al curgerii termenului de perimare cât şi al modului de calcul al termenului de 6 luni.

În acest sens, curtea de apel a pronunţat decizia atacată cu aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 416 alin. (2), raportat la art. 184 alin. (1) şi a art. 181 alin. (1) pct. 3, art. 183 alin. (1) şi art. 420 din C. proc. civ., cu ignorarea dispoziţiilor art. 417 şi art. 184 din C. proc. civ.

În continuare, a arătat că în raport de data suspendării recursului prin încheierea din 19 februarie 2021, necomunicată recurentei, şi data formulării cererii de repunere pe rol, 12 august 2021, cursul perimării a fost întrerupt de drept, astfel încât excepţia perimării a fost, în mod nelegal, admisă.

I.10. Apărările formulate în cauză

La 21 martie 2022, intimata-pârâtă D. a depus întâmpinare, solicitând instanţei să ia act de faptul că recurenta A. este decedată din 21 martie 2021. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 14 aprilie 2022 avocat E., pentru recurenta-reclamantă A., a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă.

I.11. Procedura de filtru, încheierea de admitere în principiu

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 20 octombrie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 26 noiembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 914R din 10 decembrie 2021, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la 02 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată din 02 martie 2023, pricina a fost amânată la 21 septembrie 2023 pentru ca reprezentantul convenţional al recurentei-reclamante A., în prezent decedată, să indice moştenitorii sau, în ipoteza în care a fost dezbătută succesiunea, să depună la dosar certificatul de moştenitor.

Termenul din 21 septembrie 2023 a fost preschimbat la 27 septembrie 2023 prin încheierea din 01 august 2023, când instanţa constatând imposibilitatea obiectivă de prezentare a apărătorului intimatei-pârâte, a dispus amânarea judecării cauzei la 14 februarie 2024.

Termenul stabilit pentru 14 februarie 2024 a fost preschimbat la 06 februarie 2024 prin încheierea din 06 decembrie 2023, când instanţa a reţinut că, întrucât nu a fost formulată o cerere de introducere în cauză a moştenitorilor recurentei-reclamante A., în raport de prevederile art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., se impune suspendarea judecării recursului, până la introducerea în cauză a moştenitorilor.

La 09 august 2024, recurenta-reclamantă prin reprezentant convenţional, a formulat cerere de repunere pe rol şi de introducere în cauză a moştenitoarei F., iar prin rezoluţia din 28 august 2024, a fost acordat termen la 29 octombrie 2024 pentru soluţionarea acesteia.

La termenul din 29 octombrie 2024, Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol şi de introducere în cauză a numitei F., formulată de reprezentanta convenţională a recurentei-reclamante A. şi, din oficiu, a invocat excepţia de perimare a cererii de recurs asupra căreia a rămas în pronunţare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând excepţia perimării cererii de recurs, invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."

Aşadar, perimarea reprezintă o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii, dedusă din faptul nestăruinţei în timpul prevăzut de lege, sancţiune determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din motive imputabile părţii.

În ceea ce priveşte corelarea cursului perimării cu suspendarea de drept, reglementată de art. 412 C. proc. civ., art. 418 alin. (2) C. proc. civ. prevede că în cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare. Prin urmare, acest text reglementează doar ipoteza în care termenul de perimare a început să curgă, ca urmare a unei cauze de suspendare imputabile părţilor (precum suspendarea voluntară ori cea reglementată de art. 242 C. proc. civ.) dar nu soluţionează, expres, ipoteza de faţă, în care suspendarea este dispusă ab initio în considerarea decesului unei părţi, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În acest sens, se reţine că art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. obligă instanţa să constate suspendarea de drept a judecăţii în cazul decesului uneia dintre părţi în cursul judecăţii, măsură care poate fi împiedicată de arătarea de către partea interesată a moştenitorilor părţii decedate. Această indicare se poate face fie prin dovedirea calităţii de moştenitor cu certificatul de moştenitor sau de calitate de moştenitor, fie prin prezentarea certificatelor de stare civilă, în cazul moştenitorilor sezinari.

Continuarea judecăţii sau cererea formulată în temeiul art. 415 alin. (2) C. proc. civ., trebuie să conţină, aşadar, aşa cum prevede expres legea, indicarea moştenitorilor, iar nu o nominalizare a acelora care au doar calitatea de succesibili; de altfel, analiza enumerării de la art. 415 alin. (2) relevă indicarea unor sarcini precise ce incumbă celui ce doreşte continuarea judecăţii, care sunt obligaţii de rezultat, ceea ce înseamnă nominalizarea (şi, corespondent, dovedirea) celui ce are calitatea specială cerută de lege.

Verificând actele şi lucrările dosarului pendinte, se reţine că prin încheierea din 06 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2016, secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând că reprezentantul convenţional al recurentei-reclamante, în prezent decedate, citat cu menţiunea de a indica moştenitorii părţii decedate, nu a formulat cerere de introducere în cauză a cauză a acestora, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei.

Ulterior măsurii de suspendare a judecăţii, dispusă în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., şi până la data împlinirii termenului legal de perimare, 6 august 2024 (în speţă neintervenind vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare), nicio parte nu a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii şi nici nu a existat vreun alt act de procedură efectuat în cauză sau îndeplinit de părţi.

Înalta Curte reţine că cererea formulată la 05 august 2024 de reprezentantul convenţional al recurentei-reclamante, avocat E., de repunere a cauzei pe rol pentru introducerea în cauză a numitei F., în calitate de succesoral legal al recurentei-reclamante A., nu are efect de întrerupere a cursului perimării, întrucât, deşi a indicat prezumtiva moştenitoare a recurentei-reclamante decedate (fără a preciza expres, în sensul prevăzut de art. 415 pct. 2 C. proc. civ., "arătarea moştenitorilor") şi a solicitat introducerea acesteia în cauză, nu a depus acte de stare civilă cu privire la presupusa succesoare şi nici vreun alt act din care să rezulte calitatea acesteia de moştenitoare.

Este real că reprezentantul convenţional al recurentei-reclamante s-a adresat Camerei Notarilor Publici Bucureşti şi Direcţiei locale a evidenţei persoanelor din cadrul Primăriei sectorului 6 Bucureşti unde a depus cereri pentru identificarea moştenitorilor, însă din conţinutul adresei nr. x din 06 august 2021 (aflată la dosar), respectiv a adresei nr. x din 28 octombrie 2024, reiese că nu a fost dezbătută succesiunea de pe urma defunctei A..

Apare, aşadar, cu evidenţă că, în cauză, nu au fost efectuate acte care să întrerupă termenul de perimare, în sensul art. 417 C. proc. civ., partea fiind în culpă pentru nedovedirea calităţii de moştenitor a numitei F..

Analizând pricina şi din perspectiva dreptului la apărare şi la un process echitabil, astfel cum este reglementat şi garantat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în privinţa întinderii termenului pentru introducerea în judecată a moştenitorilor părţii decedate în cursul judecăţii, Înalta Curte constată că dispoziţiile C. proc. civ. nu stabilesc o obligaţie imuabilă a instanţei de a acorda un singur termen pentru indicarea moştenitorilor.

În aceste sens, se reţine că termenul trebuie să fie unul util părţilor interesate, în sensul că acesta trebuie să aibă o întindere corespunzătoare care să permită, în mod real şi efectiv, iar nu teoretic şi iluzoriu, dezbaterea moşteniri părţii decedate în cursul judecăţii. De aceea - şi fără ca aceasta să se transforme într-un prilej de tergiversare a cauzei, pentru că partea preocupată de continuarea judecăţii trebuie să fructifice intervalul până la perimarea cauzei pentru dezbaterea moştenirii părţii decedate - în principiu, ar trebui să se permită părţii interesate care dovedeşte că a iniţiat demersurile concrete, dovedite şi îndreptate indiscutabil către dezbaterea moşteniri părţii decedate, să finalizeze această procedură, astfel încât să împiedice suspendarea judecăţii cauzei în care s-a produs decesul părţii.

Aplicarea acestor considerente teoretice la speţa de faţă relevă că măsura suspendării, dispuse de Înalta Curte prin încheierea din 06 februarie 2024, a fost pronunţată la un interval de aproximativ 11 luni de la momentul la care instanţa, constatând că recursul împotriva încheierii din 26 noiembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 914R din 10 decembrie 2021, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost declarat de avocat E., în calitate de reprezentant convenţional al reclamantei A., decedată la momentul formulării căii de atac, a apreciat că se impune încunoştinţarea acesteia despre obligaţia de a indica moştenitorii sau, în ipoteza în care a fost dezbătută succesiunea, să depună la dosar certificatul de moştenitor. Or, în acest interval de timp, şi nici ulterior măsurii de suspendare, până la data împlinirii termenului de perimare, reprezentanta convenţională a recurentei-reclamante nu a procedat la indicarea moştenitorilor şi la probarea calităţii acestora, deşi această obligaţie îi incumba încă din faza procesuală anterioară.

În acest sens, prin decizia ce face obiectul prezentei căi de atac, curtea de apel a constatat perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2712A din 07.10.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, reţinând în motivare că de la data suspendării judecării cauzei, dispuse prin încheierea din 19 februarie 2021, în temeiul prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ca urmare a intervenirii, la 21 martie 2020, a decesului reclamantei A., şi pănâ la momentul împlinirii termenului de perimare, reprezentantul convenţional al recurentei-reclamante nu a indicat moştenitorii părţii decedate.

Înalta Curte reaminteşte că judecata nu poate continua în ipoteza în care titularul căii de atac este o persoană care are doar vocaţie la moştenirea părţii decedate şi care, în lipsa unei certificat de moştenire sau calitate de moştenitor, să nu fi făcut un act de acceptare a moştenirii, fie şi unul dintre acela vizate de art. 1110 C. civ. pe care succesibilul nu ar fi putut să îl facă decât în calitate de moştenitor.

Scopul procesului civil este recunoaşterea dreptului subiectiv sau al altei situaţii juridice deduse judecăţii, iar principiul raţional al desfăşurării eficiente a judecăţii presupune ca protecţia astfel acordată de organul jurisdicţional prin recunoaşterea sau realizarea dreptului subiectiv sau a interesului, să producă un folos părţii care a avut câştig de cauză, în sensul ca dispoziţia instanţei să poată fi pusă cu succes în executare de bună voie sau, în caz de opoziţie, cu concursul forţei coercitive a statului. Aceasta va însemna că, prealabil analizării conţinutului raportului juridic dedus judecăţii, instanţa este obligată să lămurească care sunt părţile care ar fi titularele drepturilor şi obligaţiilor civile ce alcătuiesc relaţia socială reglementată de norma de drept civil, relaţie socială pe care instanţa o analizează. Aşadar, succesibilul nu poate deveni parte în procesul în care a figurat, ca parte, o altă persoană în raport de care ar avea vocaţie succesorală, în lipsa unor dovezi în acest sens, în raport de care instanţa trebuie să stabilească ea însăşi calitatea de moştenitor.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) C. proc. civ.. va constata perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 26 noiembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 914R din 10 decembrie 2021, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 26 noiembrie 2021 şi a deciziei civile nr. 914R din 10 decembrie 2021, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2024.