Conflict of jurisdiction between civil sections of the Court of Appeal: derived material competence based on the specialized or general section of the lower court under ICCJ Decision No. 4/2023.

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024

Asupra conflictului de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 21.07.2016 sub nr. x/2016, creditoarea A., în contradictoriu cu debitorul B., în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 77/2016, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru emiterea notificării, cu consecinţa repunerii de drept a părţilor în situaţia anterioară notificării, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 492/30.01.2019, Judecătoria Piteşti a admis contestaţia formulată de către contestatoarea A. S.A., a anulat notificarea din 29.06.2016 transmisă de intimat contestatoarei privind darea în plată în vederea stingerii datoriei izvorâte din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. 103688/20.08.2008, garantat cu ipotecă şi a dipsus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii notificării. De asemenea, a admis cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.020 RON, din care 1.000 RON, onorariu avocaţial redus şi 20 RON taxă judiciară de timbru.

Prin decizia nr. 3341 din 06 septembrie 2019, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocată din oficiu şi a declinat, în favoarea Tribunalului Specializat Argeş, competenţa de soluţionare a apelului declarat de intimatul B. împotriva sentinţei civile nr. 492 din 30.01.2019, pronunţată de Judecătoria Piteşti.

Prin decizia nr. 245/18.10.2023, Tribunalul Specializat Argeş a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de intimatul B. împotriva sentinţei civile nr. 492 din 30.01.2019, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în favoarea Tribunalului Argeş, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă pentru a hotărî asupra conflictului.

Prin sentinţa nr. 349/F- C. civ. din 18 noiembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti a stabilit competenţa de soluţionare a apelului declarat de intimatul B. împotriva sentinţei civile nr. 492 din 30.01.2019, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

Prin decizia civilă nr. 1507 din 26.05.2023, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 492 din 30.01.2019, pronunţată de Judecătoria Piteşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin decizia nr. 490/R-C din 21 mai 2024, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 1507 din 26.05.2023, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în aplicarea Deciziei RIL a ÎCCJ nr. 4/2023 şi având în vedere că decizia civilă atacată cu recurs a fost pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă de drept comun, instanţa superioară competentă este Curtea de Apel Piteşti, ca instanţă de recurs, iar secţia corespunzătoare este secţia I Civilă.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a pronunţat încheierea din 28 iunie 2024, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Curtea a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că în speţă, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, prin regulatorul de competenţă pronunţat în cauză chiar de secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a Curţii de Apel Piteşti, că prezentul litigiu este unul cu profesionişti, recalificarea din oficiu, a actelor şi faptelor deduse judecăţii, fiind una nelegală în acest stadiu procesual.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea creditoarei A., formulată in temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 77/2016, privind constatarea faptului că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru emiterea notificării, cu consecinţa repunerii de drept a părţilor în situaţia anterioară notificării, cu cheltuieli de judecată.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, secţia civilă care a şi soluţionat cauza prin sentinţa civilă nr. 492/30.01.2019, fiind admisă contestaţia formulată de către contestatoarea A. S.A., anulată notificarea din 29.06.2016 privind darea în plată în vederea stingerii datoriei izvorâte din contractul de facilitate de credit si de garanţie nr. 103688/20.08.2008, garantat cu ipotecă, şi a fost dispusă repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii notificării, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.020 RON, din care 1.000 RON, onorariu avocaţial redus, şi 20 RON taxă judiciară de timbru.

Prin sentinţa nr. 349/F- C. civ. din 18 noiembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a apelului declarat de intimatul B. împotriva sentinţei civile nr. 492 din 30.01.2019, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, care, prin decizia civilă nr. 1507 din 26.05.2023, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 492 din 30.01.2019, pronunţată de Judecătoria Piteşti.

Se constată, aşadar, că în faza apelului a fost invocată, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale procesuale, această chestiune fiind analizată şi soluţionată de către Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care a stabilit competenţa de soluţionare a apelului declarat de intimatul B. împotriva sentinţei civile nr. 492 din 30.01.2019, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, reţinând că, în ceea ce priveşte criteriul de departajare a competenţei între Tribunalul Argeş şi Tribunalul Specializat Argeş, bazat pe comercialitatea raportului juridic dintre părţi, acesta a fost eliminat prin abrogarea Codului Comercial, delimitarea sferei de competenţă a Tribunalului Specializat efectuându-se în raport de prevederile art. 226, art. 227 şi art. 228 din Legea nr. 71/2001. Or, Legea nr. 71/2011 impune existenţa unei prevederi într-o lege specială pentru ca litigiile din competenţa fostelor secţii comerciale să aparţină acestora.

De asemenea, a constatat că nu se poate reţine că legea a urmărit menţinerea aceleiaşi sfere de competenţă pentru tribunalele specializate, de vreme ce, în art. 226 din Legea nr. 71/2011, când se stabilesc criteriile care vor fi avute în vedere la stabilirea cauzelor de competenţa acestora, nu se face referire şi la litigiile cu profesionişti.

În acest context factual, Înalta Curte reţine că aspectul competenţei materiale procesuale de soluţionare a prezentului litigiu a fost tranşat definitiv în faza judecăţii din apel, prin regulatorul de competenţă, cauza fiind soluţionată de către Tribunalul Argeş, secţia civilă, iar nu de către Tribunalul Specializat Argeş.

Câtă vreme chestiunea competenţei materiale procesuale (specializată) a fost deja tranşată în faţa instanţei de apel, acest aspect nu mai putea fi reluat în faţa secţiei instanţei superioare chemate să soluţioneze calea extraordinară de atac a recursului, întrucât competenţa instanţei de control judiciar este derivată din competenţa instanţelor care au judecat pricina în fazele procesuale anterioare. Astfel, competenţa instanţei de recurs, în acest context, fiind una derivată, se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia ori completul (specializat sau nu) care a judecat procesul în apel.

Aceste principii rezultă din Decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi s-a stabilit:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac (...)".

Teza a doua a deciziei menţionate, conform căreia competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri) nu este incidentă în cauză, având în vedere împrejurarea că în litigiul pendinte apelul a fost judecat de secţia Civilă a Tribunalului Argeş şi nu de Tribunalul Specializat Argeş (fost tribunal comercial), conform hotărârii pronunţate în regulatorul de compenţă.

Astfel, soluţia expusă în cadrul recursului în interesul legii a fost nuanţată în funcţie de existenţa sau, dimpotrivă, inexistenţa unei specializări a instanţei de fond (secţie, complet), care a pronunţat hotărârea atacată. Aplicând principiul competenţei derivate, instanţa supremă a constatat că, atunci când pricina a fost judecată de o secţie civilă de drept comun, secţia corespunzătoare a instanţei superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competenţa materială procesuală (specializată) a secţiei pentru litigii cu profesionişti ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă. Competenţa instanţei de control judiciar se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia sau completul specializat care a judecat procesul. Singura situaţie în care instanţa de control judiciar îşi poate verifica, în apel sau recurs, competenţa materială procesuală este aceea în care doar de la nivelul instanţei superioare există secţii ori complete specializate pentru materia respectivă, nu şi la nivelul instanţei a cărei hotărâre se atacă.

În consecinţă, în ipoteza în care litigiul a fost soluţionat în fond de o/un instanţă/secţie/complet specializată/specializat (potrivit reglementărilor din legi speciale sau legilor de organizare judecătorească), astfel cum este situaţia din speţă, decizia civilă recurată fiind pronunţată de secţia Civilă a Tribunalului Argeş, în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea respectivei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac inclusiv extraordinară, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.

De asemenea, s-a constatat că legiuitorul a atribuit competenţa de soluţionare a căilor de atac de reformare (apel, recurs) instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată, iar această manieră de determinare a competenţei se raportează la instanţa care a judecat efectiv procesul, pronunţând hotărârea atacată, iar nu la instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, să judece un litigiu similar, dacă regulile de competenţă ar fi fost pe deplin observate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2024.