Competence for objection to forced execution based on debtor's domicile at summons communication

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 15.11.2023 sub nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Venituri Buget Local Sector 2, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite demarate în cadrul dosarului nr. x/09.10.2023, solicitând anularea executării însăşi şi a tuturor, actelor de executare din dosar execuţional nr. x/09.10.2023 ca efect al prescripţiei executării silite în ce priveşte creanţele creditoarei, inclusiv a somaţiei din 09.10.2023, a titlului executoriu nr. x/09.10.2023 şi a procesului-verbal privind cheltuielile de executare nr. x/09.10.2023 întrucât s-a împlinit termenul de 5 ani pentru exercitarea dreptului creditoarei de a solicita executarea silită.

De asemenea, contestatorul a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 1095/2024 din 06 februarie 2024, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis exceptia necompetenţei teritoriale, invocată prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta reţinând, în esenţă, că sunt incidente, în ceea ce priveşte competenţa teritorială a instanţei, prevederile art. 260 alin. (4) Codul de procedură fiscală şi art. 714 alin. (1) şi art. 651 C. proc. civ., în raport de care, având în vedere domiciliul contestatorului-debitor la data demarării executării silite, competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Salonta, ca instanţă de executare.

Prin sentinţa civilă nr. 270/2024 din 16 iunie 2024, Judecătoria Salonta a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, şi constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului spre soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că primul act de executare a fost emis la 14.10.2009, prin actul intitulat titlu executoriu nr. x, în care este reţinută adresa debitorului ca fiind Calea x, Bucureşti. Prin urmare, având în vedere domiciliul debitorului-contestator la data demarării executării silite, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta, pentru următoarele argumente:

Litigiul dedus judecăţii vizează contestaţia la executare formulată de către debitorul A. împotriva executării silite declanşate împotriva sa de către organul fiscal prin somaţia nr. 14654 din 09.10.2023 emisă în dosarul de executare nr. 14654 din 09.10.2023, urmare a emiterii titlului executoriu nr. x din 09.10.2023 reprezentând obligaţii fiscale scadente şi neachitate (amenzi contravenţionale).

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 260 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, precum şi prevederile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 260 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, contestaţia la executare silită se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

Art. 712 alin. (1) C. proc. civ. dispune că: împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Aşadar, având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, contestaţia la executare se adresează judecătoriei în a cărei rază se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la momentul demarării executării silite şi domiciliul debitorului de la acel moment la care se face referire în dispoziţiile art. 651 C. proc. civ.

Art. 230 alin. (1) Codul de procedură fiscală dispune că executarea silită începe prin comunicarea somaţiei - acesta fiind momentul în raport de care se stabileşte domiciliul debitorului pentru determinarea instanţei de executare.

Conform doctrine, somaţia reprezintă documentul emis de organul de executare siltă prin care se oferă un termen de graţie de 15 zile pentru plata creanţelor fiscal restante şi care marchează debutul executării silite. Din aceste considerente, somaţia este însoţită şi de titlul executoriu care a stat la baza emiterii somaţiei.

Deşi conţine elemente tipice ale unui act administrativ, somaţia este un act de executare silită care poate fi contestat conform normelor prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, contrar reţinerilor Judecătoriei Salonta, în raport de prevederile art. 230 alin. (1) Codul de procedură fiscală, executarea silită începe prin comunicarea somaţiei, instanţa competentă urmând a fi stabilită în raport de adresa de domiciliul a debitorului de la acest moment, Judecătoria Salonta ignorând, practic, că debitorul-contestator a învestit instanţa cu o contestaţie la executare împotriva executării silite demarate în cadrul dosarului nr. x/09.10.2023.

Pe de altă parte, este fără relevanţă adresa de domiciliu a debitorului contestator la data emiterii Titlului executoriu x din 14.10.2009, reţinut de Judecătoria Salonta de vreme ce instanţa nu a fost legal învestită cu contestaţia împotriva acestui titlu executoriu.

În privinţa domiciliului debitorului-contestator, Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 91 C. civ. reţine că "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Totodată, art. 87 C. civ. prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", iar, conform art. 89 din acelaşi cod, "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale; (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală; (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt".

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale enunţate rezultă că noţiunea domiciliu la care face trimitere art. 87 C. civ. vizează, în sens procesual, locuinţa unde se găseşte, în fapt, persoana a cărei ocrotire se solicită, urmărind asigurarea respectării dreptului la apărare şi facilitarea administrării probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Prin urmare, noţiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă nu atât locuinţa înscrisă în actul de identitate, ci adresa unde partea locuieşte efectiv.

Înalta Curte constată că la momentul începerii executării silite (reprezentat de data comunicării somaţiei de plată, aşa cum s-a reţinut şi mai sus), respectiv 09.10.2023, domiciliul debitorului contestator era în Salonta, str. x, jud. Bihor, aşa cum rezultă din adresa DEPABD aflată la dosarul instanţei mai întâi învestite.

În situaţia particulară a contestaţiei la executare, proximitatea domiciliului debitorului faţă de instanţa de executare îi facilitează acestuia accesul efectiv la justiţie, iar măsurile de executare silită faţă bunurile mobile/imobile se pot derula mai eficient, atât timp cât există prezumţia că acestea se află în apropierea locuinţei efective a debitorului.

Acesta a fost şi considerentul pentru care, urmare a schimbării domiciliului debitorului contestator A. din Bucureşti, la adresa din Salonta, str. x, jud. Bihor, Serviciul Recuperare creanţe persoane juridice şi fizice din cadrul Direcţiei Generale Venituri Buget Local Sector 2 a înaintat Primăriei Salonta, prin adresa din 29.11.2023, dosarul de executare şi procesele-verbale de contravenţie, contrar reţinerilor Judecătoriei Salonta.

Prin urmare, întrucât debitorul contestator avea domiciliul, la data comunicării somaţiei de plată, în raza teritorială a Judecătoriei Salonta, aceasta este instanţa competentă cu soluţionarea prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2024.